Județul Covasna este unul dintre locurile mele de suflet din România, pentru că aici, de la an la an descopăr locuri inedite, cu povești frumoase, dar și oameni speciali, care își doresc să le facă cunoscute. Știam de Pivnițele Mari, căci mai fusesem pe aici, acum câțiva ani, însă nu îî cunoșteam poveste. Așa că anul acesta, la invitația prietenilor de la Visit Covasna, am aflat semnificația acestui loc magic. Fă-te confortabil, căci avem multe de povestit.
Povestea Dealului Pivnițele Mari
Ne aflăm pe dealul Pivnițele Mari, iar povestea nespusă, neștiută este următoarea: „ ….. Și așa a început totul …. (n.r. ne povestește dl János Demeter) în 2006 iarna cu o mașină de teren IMS veche, zic de vreo 40 de ani așa, și făceam ture de off road decapotabil iarna. Veneam dinspre Angheluș, și am ajuns pe acest deal. Până atunci recunosc că n-am fost în viața mea până la momentul respectiv aici, deși eram președintele Consiliului Județean”.
Ajungând aici, sus, dl Demeter a fost uimit de panoramă. Așadar, a decis să facă aici ceva special, mai ales, că aici se găsea, fix pe vârful dealului, un mormânt vechi de peste 5000 de ani. De la dl. Demeter am aflat că se presupune, că, de fapt, pe acest deal, ar fi fost descoperite două morminte construite în prima jumătate a mileniului III î.Hr. de către oamenii culturii Schnekenberg sau Csigahegyi. Aceste morminte ar fi fost aici încă din epoca bronzului. Analizând toate aceste aspecte, s-a gândit ce ar putea să facă în acest loc deosebit.
Și a prezentat idea Consiliului Județean, care a propus, ulterior, organizarea întâlniri Mondiale a tuturor secuilor din cetatea Trei Scaune aici, cunoscută azi sub numele de “GALOPIADA SECUIASCĂ”. Dar despre acest lucru, vom vorbi mai încolo.
Conceptul Structural de pe Dealul Pivnițele Mari
Așa a apărut și ideea de a amenaja acest loc, pentru a-l transforma într-un loc interesant, nou. Consiliul Județean decis să lucreze cu arhitectul Attila Zakariás, designerul Csaba Damokos și antreprenorul László Tartán. Împreună au inventat conceptul care se găsește azi, aici. Mai exact, Pivnițele Mari sunt un loc de pelerinaj. Conceptul presupune un traseu cu 12 porți de pelerinaj până la locul principal din această așezare. Fiecare poartă de pe această alee are o semnificație. Aleea este o alegorie a unei călătorii istorice, ce evidențiază cele mai importante momente din istoria celor Trei Scaune. Sub fiecare poartă, arhitectul a pus o piatră de prag, pe care este prezentat un eveniment important din viața comunității maghiare din această zonă.
Important de reținut este faptul că pentru cei care sunt curioși să vadă care sunt aceste evenimente marcante din viața comunității maghiare din zonă pe fiecare poartă este montat un cod QR. Dacă îl scanați veți găsi evenimentul definit de fiecare poartă în parte, prezentat în trei limbi: română maghiară și engleză.
Iar dacă vorbim despre semnificația numărului 12, aceasta este una generică și ne putem gândi chiar și la cele 12 luni ale anului.
Prezentarea porților de pe Dealul Pivnițele Mari
Alături de dl Demeter am descoperit semnificația acestor porți. Eu o să vă povestesc cam ce am reținut eu. Așa că, fă-ți o cafea și stai lângă mine:
Prima poartă: este un eveniment din secolul 11, când apar în zonă primele așezări secuiești. Aceste așezări secuiești au fost transmutate din zona centrală a Transilvaniei, aici, pentru a păzi frontierele regatului maghiar: Carpații orientali și Carpații de Curbură. Cei care făceau parte din triburile mutate aici, în Cetatea trei scaune aveau ca rol principal apărarea granițelor țării. Așadar, toți cei care lucrau în aceste triburi erau înrolați în armată.
A doua poartă: de pe dealul Pivnițele Mari evocă momentul în care regele Andrei al doilea al Ungariei a terminat de fapt colonizarea sașilor din această zonă.
A treia poartă: În 1224 a fost emis documentul care se numește Andreeanum. În acest document, sunt menționate drepturile pe care le-au primit secuii din această zonă de la regele Ungariei. Tot în acest document este menționat pentru prima oară orașul Baraolt, ca oraș de graniță între zona săsească și zona secuiască. În plus, în acest document regăsim menționate 64 de localități din zonă care aveau același nume ca si azi. Singura copie legală, existentă a acestui document, este la Sibiu, și este făcută de Carol Robert I al Ungariei prin care reînnoiește acele drepturi care au fost date de Carol I sașilor (1332). Originalul a fost distrus în Arhivele naționale din Budapesta când un avion german a căzut în timpul primului război mondial și a distrus clădirea.
A patra poartă: 1237 este anul în care Statul papal inventează dijma decimală. Dijma decimală este modul prin care Instituția Bisericii a dorit să finanțeze cruciadele. Dijma presupunea ca parohul să plătească, obligatoriu, o anumită sumă pentru fiecare 10 case pe care le avea în parohie către biserică
A cincea poartă: 1466 este anul în care are loc Prima Adunare Națională a secuimii la Zăbala. Adunarea are loc deoarece, deja comunitatea secuiască din aceste locuri avea probleme cu Ungaria, pentru că ei nu plăteau taxe nici față de regatul maghiar de la Buda, și, ulterior, nici față de Alba Iulia. Așadar probleme existau iar în 1466 a avut loc această adunare pentru a apăra drepturile secuilor din această zonă.
A șasea poartă: de pe dealul Pivnițele Mari ne povestește despre perioada lui Ioan Sigismund, când exista deja principatul Transilvaniei. Ne vorbește despre momentul de după bătălia de la Mohaci, când vechea Ungarie este împărțită în trei părți și Ardealul / Transilvania devine un principat separat. Problemele secuilor cu conducerea centrală a țării continuă și în acest moment ei se răscoală împotriva taxelor, care vreau să fie puse de conducerea principatului. Bătălia a fost pierdută de secui.
A șaptea poartă: Ne povestește despre Estelnic – locul unde a fost înființat primul liceu al zonei de către un preot și un cărturar local. Înființarea acestui liceu a reprezentat începutul unui învățământ serios în zonă.
A opta poartă: ne povestește despre revoluția lui Francisc Rákóczi al II-lea împotriva puterii habsburgice din Ungaria. El ținea foarte mult la secuime, deși provenea din altă parte a Ungariei. Totuși, în timpul revoluției sale, el s-a bazat pe forța militară a secuimii împotriva regelui Ungariei. Acesta este un moment foarte important pentru secui din această zonă, deoarece, el a contribuit foarte mult la ridicarea micii nobili din această zonă, dar și a dezvoltării economice a zonei.
A noua poartă: momentul în care împărăteasa Maria Tereza a dorit să reformeze tot sistemul de grăniceri din această zonă și secui nu a fost de acord cu modificările propuse de ea. Din această cauză, secuii s-au adunat la Siculeni, o localitate din zona Ciucului. Aici, conducătorii din secuime, au organizat o mare întâlnire pentru a contracara măsurile impuse de împărăteasa Maria Tereza . Auzind de această întâlnire, împărăteasa Maria Tereza a ordonat un măcel împotriva liderilor secuime. Oastea trimisă de împărăteasă a venit cu tunuri și a fost o adevărată baie de sânge aici. În urma acestei întâmplări foarte mult secui au fugit în zonele estice unii dintre ei chiar au trecut Carpații. Este momentul în care ia naștere zona Ghimeșului.
A zecea poartă: specifică momentul în care la Bodvaj încep să se toarne tunuri de bătălie. Ulterior, datorită capacității de producție redusă de la Baraolt, producția de tunuri se mută la Târgu Secuiesc.
Marele rol în acest moment îl are Gábor Áron, care era armurier. El conducea și turnătoria de la Târgu Secuiesc, unde s-au făcut aceste tunuri. Luptele cele mai grele s-au dus în localitatea Chichiș – care se vede de pe Dealul Pivnițele Mari. Ironia sorții este că, în aceste lupte și Gábor Áron a fost lovit de un obuz de tun inamic.
A unsprezecea poartă: 1877 este anul în care se înființează Muzeul Național Secuiesc, care astăzi se află în Sfântu Gheorghe. Muzeul a luat naștere, efectiv, lângă Târgu Secuiesc și ulterior s-a mutat la Sfântu Gheorghe. Pe lângă faptul că este un muzeu imens și foarte bogat în exponate a fost, și, este și astăzi un centru spiritual al comunității.
A doiprezecea poartă: și ultima poartă de pe Dealul Pivnițele Mari ne povestește despre întâlnirea de la Trianon, din 1920 unde s-a decis ca această zonă a secuimii să aparțină României.
Construcția Principală de pe Dealul Pivnițele Mari
Trecând prin toate aceste porți ale pelerinajului nostru prin istoria secuimii din această zonă, ajungem la inima obiectivului care este o construcție cu 12 stâlpi, ceea ce este oarecum firesc după ce am trecut prin 12 porți.
“Monumentul, care domină zona, are o simbolistică complexă, făcând referire atât la toposurile sacre ce apar în taina legendelor cât și în cronicile medievale. Unora le amintește de o iurtă stilizată, în mintea altora însă, fantezia evocă imaginea locului de sfătuire al strămoșilor secui, învăluiți în ceața mitului. Monumentul reprezintă o casă comună a tuturor celor care vizitează aceste locuri. Pe dâmbul din centrul monumentului se află un bloc de piatră sculptat, amintind de un altar de jertfă, înconjurat de doisprezece piloni ce converg într-un disc solar. Legătura între piatra altarului și sfera divină este reprezentată simbolic printr-o deschidere circulară deasupra sa. Cărările de piatră fasonată amintesc de petalele unei flori uriașe întinse pe pământ”. (sursa https://pinceteto.vadon.ro/). Piatra este îndreptată în direcția localității respective. În plus, pe piatră apare și data primei atestări documentare a acestei localități.
Legenda acestui loc
Potrivit legendei, pe aceste meleaguri a trăit un uriaş, care în câţiva paşi ajungea fie la castelul Bálványos din Turia, fie la castelul din Boroşneu. Oamenii au apărut pe aceste pământuri și uriaşul a trebuit să le părăsească. Înainte de a pleca, a construit o pivniţă gigantică sub deal, ca să-şi ascundă comorile, pe care nu le putea lua cu el. Ce e drept, și real comoara uriașului nu a fost găsită, dar legenda este frumoasă.
Panorama de pe Dealul Pivnițele Mari
Este una dintre cele mai mari panorame din spațiul carpatic. Are peste 170 km și, într-o zi cu cer senin, se poate vedea de la Pasul Oituz până la Carpații de curbură munții Făgăraș. Aici poți vedea și tu această panoramă.
Galopiada Secuiască
În jurul anilor 2000 în Ungaria apărut ideea de a organiza o galopiadă pentru amatori cu reguli stricte dar care a reprezentat un succes pentru public și pentru organizatori. La această galopiadă au participat și secui.
Atunci, în 2010, a apărut această idee și în rândul Consiliului Local din acea vreme de a organiza aici o galopiadă, iar mai apoi cei care câștigau aici, să participe la finala galopiadei de la Budapesta. Prima Galopiadă Secuiască a fost organizată aici în 2011. De atunci, în fiecare an se organizează.
Concluzii
Multele comori ascunse din județul Covasna, pe care le-am descoperit la invitația prietenilor de la Visit Covasna. Multe alte locuri, deopotrivă minunate și încă necunoscute găsiți pe site-ul lor. Așadar, dacă aveți chef de o vacanță diferită, cu locuri inedite, haideți în Covasna.
Despre alte destinații inedite din Covasna, găsiți informații și în articolele:
Muzeul farmaceutic din Târgu Secuiesc – (Destinații inedite în România – ep.33)
Muzeul Breslelor Târgu Secuiesc – „Incze László” – (Destinații inedite în România – ep.32)
Casa Colecțiilor – Târgu Secuiesc – (Destinații inedite în România – ep.29)
Muzeul de Păpuși sau GALERIA PĂPUŞILOR – (Destinații inedite în România – ep.9)
Dacă ți-a plăcut acest articol, hai să-l împărtășim cu prietenii care iubesc călătoriile. Nu uita să le dai un share și prietenilor tăi. Te invit să îți creezi tu propria experiență, plecând de la informațiile din articolele și itinerariile mele.
Spor la călătorit!
