Azi avem telefoane smartphone pe care le folosim pentru aproape orice parte a vieții noastre cotidiene, avem butoane pe care le apăsăm și asta face ca lucrurile se întâmple… avem trenuri de mare viteză și avioane supersonice…. avem GPS și sateliți care „văd” și „transmit” totul…. azi avem confort și tehnologie…. Mai că nici nu ne mai întrebăm azi cum trăiau predecesorii nostri. Azi, pare neverosimil cum cu mii de ani în urmă oamenii trăiau simplu…. bazându-se doar pe ce le oferea pământul. Lumea aceea, pe cât de îndepărtată pare în timp, pe atât de ireală pare să fie. Însă, am descoperit un loc, în care această lume este scoasă la ideală și prezentată nouă – Muzeul Carpaților Răsăriteni de la Sfântu Gheorghe.
În Muzeul Carpaților Răsăriteni descoperim 3 săli în care cele 3 culturi preistorice care au trăit aici cu mai bine de 7000 de ani în urmă ne sunt prezentate.
Muzeul Carpaților Răsăriteni – Prezentarea muzeului
Prima parte a expoziției de arheologie ce poartă numele de Păuleni-Ciuc-Dîmbu Cetății, este o parte prin care ne întoarcem aproape 7000 de ani în urmă, în istorie, în mileniul 4-5 î.H. ca să vedem cum trăiau populațiile preistorice.
Aici, găsim o parte din cultura Cucuteni care este una dintre cele mai mari culturi din istoria Europei. Întâlnim această cultură în spațiul pe care azi îl putem delimita astfel: din estul Transilvaniei în Moldova, Moldova de peste Prut și până în Ucraina de azi.
Pentru că suntem în partea vestică a acestei culturi, artefactele identificate la Păuleni arată existența unei așezări mai sărăcăcioase. Conform descoperirilor, cucutenienii erau o populație ne-războinică, se ocupau cu agricultura. și cu vânatul.
Comunitatea de la Păuleni-Ciuc este o comunitate de aproximativ 20-25 de case. Ceea ce știm este că în aceste case locuiau mai multe familii.
Toate artefactele din colecție, prezentate aici, sunt originale și au fost descoperite pe Dâmbul Cetății – la 10 km de Miercurea Ciuc.
Muzeul Carpaților Răsăriteni – Prima Sală
Prima sală a Muzeul Carpaților Răsăriteni, este, de fapt, o reconstrucție a unei case din cultura de atunci. Casele erau făcute din butuci de lemn, groși, și erau acoperite cu chipici. Acoperișul era făcut din stuf și paie. În site-ul arheologic de la Păuleni Ciuc, unde s-a descoperit această așezare, au fost găsite doar bucățile de chirpici. Forma lor indică foarte clar că toate casele erau construite din butuci de lemn. Dar, butucii de lemn, fiind elemente organice, nu am mai fost găsite, deoarece s-au descompus. S-a mai descoperit și că toate casele erau făcute cu un cuptor în mijloc și aveau depozite de grâu la parter.
În această cultură au fost găsite foarte puține obiecte din metal deoarece ei nu stăpâneau metalurgia foarte bine. Totuși, găsim și un ciocan din bronz care nu are foarte multe urme de folosire, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că acesta era ținut ca un trofeu în comunitate.
Prima Sală – Ceramica
Conform descoperirilor, cucutenienii erau o populație ne-războinică. Ei se ocupau cu agricultura și cu vânatul. Deci, una dintre ocupațiile lor principale era ceramica, ei fiind cunoscuți ca și „maeștri preistorici ai ceramicii”.
Vasele sunt decorate cu motive florale și geometrice, ceea ce ne arată că această civilizație avea și simțul esteticului foarte dezvoltat. Cel mai mare vas, care a fost găsit la Păuleni, a fost restaurat de ;i azi este expus în prima sală din Muzeul Carpaților Răsăriteni. Vasul este împodobit cu spirale și cu modele florale și este pictat în culorile roșu, alb și negru. Reprezintă o dovadă a frumseții și a importanței ceramicii în acele vremuri.
În realitate, acest vas era un frigider preistoric. A fost găsit îngropat în pământ și se presupune că oamenii preistorici puneau în el diferite alimente sau lichide, iar apoi îngropau vasul în pământ și conținutul stătea rece.
Tot în această casă au fost descoperite râșnițe preistorice. Adică, vorbim despre o bucată de piatră mare așezată pe jos și o bucată mai mică pusă deasupra. După dimensiunile pietrelor, se presupune că responsabilitatea de a măcina grâul era a copiilor.
Ceea ce mai putem vedea în casă sunt vase de diferite dimensiuni o candelă cum avem noi astăzi. Puneau uleiul de la seul de oaie, în acest vas mic de ceramică și un fir de sfoară. Astfel, rezulta ceea ce noi cunoaștem astăzi sub numele de candelă.
Prima Sală – Religia
Tot aici descoperim că în civilizația Cucuteni în fiecare casă există o zonă de rugăciune. Cucuteni nu se rugau la un zeu, ci se rugau la diferiți zei, ei fiind politeiști. Din lut, ei făceau mici reprezentări ale acestor zeități. În cultura Cucuteni, oamenii se închinau Zeiței Mamă – Zeiței Pământ.
Ceea ce găsim restaurat în Muzeul Carpaților Răsăriteni este un loc de rugăciune cu două statui antropomorfe – sunt reprezentări ale unor femei. Cele două statui, pe care ne le vedem, sunt foarte importante pentru istorici, deoarece, datorită dimensiunilor, sunt încadrate în secțiunea tezaur.
Statuetele găsite în cultura de la Cucuteni erau mult mai micuțe decât acestea. Și, în plus, majoritatea, au fost găsite sparte. De ce? Pentru că după ce se rugau la ele, Cucutenienii le spărgeau. Statuetele își pierdeau aura magică, le aruncau în gropi comune, cu alte obiecte. Așadar, ele nu mai erau considerate un bun valoros odată ce erau sparte. Apoi, construiau altele din lut.
Muzeul Carpaților Răsăriteni – A doua Sală
În a doua sală din Muzeul Carpaților Răsăriteni sunt expuse obiecte care prezintă ocupațiile celor din cultura Cucuteni. Așadar, în această sală vedem metodele prin care ei își realizau ceramica și obiectele pe care le foloseau în activitățile zilnice.
Ceramica o realizau prin metoda „colăcei”, apoi ardeau vasele la 800-900 grade Celsius în cuptoarele din interiorul casei.
Totuși ei se ocupau și cu agricultura. Și pentru că în acele vremuri nu aveau metal, ei foloseau pentru agricultură diferite materiale animale. De exemplu, în cadrul expoziției putem vedea plantatoare realizate din coarne de animale. Mai mult, din oasele de animale ei făceau ace cu care își coseau hainele.
Un alt material pe care îl foloseau era si sidex -ul pe care în natură îl găseau sub formă de bolovani. Din acest material ei făceau un fel de cuțite cu care trăiau blana animalelor sau vârfuri de săgeți.
Dacă discutăm din punctul de vedere al ceramicii, aici observăm cel mai bine diferența între cele 3 perioade ale culturii descoperita la Dîmbu Cetății Cucuteni – Costișa – Wietenberg. Așa cum am spus deja, cucutenienii aveau ce ceramică frumoasă și se închinau la Zeița Mama. În cultura, Costișa pe vasele de ceramică avem rază de soare pentru că se rugau la zeul soare. În schimb, vasele din cultura Wietenberg care sunt mult mai simple (nepictate și doar cu un brâu simplu sau dublu) arată o populație războinica, care nu își picta vasele.
A doua Sală – Spațiul de sacrificiu
Tipic pentru cei din cultura Costișa (care au venit în aceste locuri din Est) este realizarea de fortificații în cetate, cu valuri de pământ, realizarea unei palisade și a unei porți de intrare în cetate. Arheologii au găsit la baza porții un spațiu de sacrificiu uman unde au fost găsiți un bărbat și doi copii în poziție chircită. Corpurile găsite erau arse și erau înconjurate cu vase de ceramică.
Arheologii au emis două ipoteze: fie oamenii sacrificați. au fost luați prizonieri și au fost arși la baza cetății sau fie este vorba despre un ceremonial de purificare a zonei, prin arderea unor membri ai comunității. Vasele pe care le găsim lângă cele trei persoane sacrificate ne spun că ei le foloseau pentru alimente sau pentru lichide pe care le puneau acolo pentru zeități.
Concluzia la care au ajuns arheologii este ca locuitorii din cultura Costișa nu aveau așezări sus pe deal, deoarece ei veneau aici doar pentru sacrificii și/sau incantații. Așezările lor erau la baza dealului.
Muzeul Carpaților Răsăriteni – A treia Sală
A treia Sală a Muzeului Carpaților Răsăriteni ne arată elemente din cultura Wietenberg. Această populație de războinici se așează în toată Transilvania în mileniul al II-lea. înainte de Hristos. Wietenberg este toponimul unui localități de lângă Sighișoara care se traduce prin „Dealul Turcului” și indică locul în care această populație avea cea mai mare concentrare.
Fiind o populație războinică, nu plănuiau să rămână prea mult aici, ei nu-și mai fac case solide, ci din nuiele și din chiripici. Iar acest lucru îl descoperim după amprenta bucăților de chiripici, care sunt mult mai mici, decât cele din prima sală. Ei se mutau de colo colo în funcție de cât de multe resurse existau în locurile pe care le cotropeau.
Privind această așezare găsim lucruri deopotrivă asemănătoare, dar și diferite. În fiecare casă, în centru, era o vatră de foc care aveau de jur împrejur căței din lut. Da! Ați auzit bine, căței de lut, adică niște pietre se puneau lângă foc și se încălzeau. Apoi, cu ajutorul unui băț, se mutau în diferite colțuri ale casei pentru a împrăștia cultul căldura. Erau un fel de calorifer modern.
La fel ca și celelalte culturi, ei dormeau pe rogojini de paie sau pe piei de animale. Găsim râșnițe, și ceramică, însă această ceramică nu mai este atât de frumos decorată.
Concluzii
Aceste comori ascunse din județul Covasna le-am descoperit la invitația prietenilor de la Visit Covasna. Multe alte locuri, deopotrivă minunate și încă necunoscute găsiți pe site-ul lor. Așadar, dacă aveți chef de o vacanță diferită, cu locuri inedite, haideți în Covasna. Și, pentru aici, este un ținut de o frumusețe incredibilă, cu o bogată istorie nobiliară, îți las și două recomandări de cazare: Hotel Castel Daniel și Casele de Oaspeți ale contelui Kalnoky de la Micloșoara.
Despre alte destinații inedite din Covasna, găsiți informații și în articolele:
Muzeul farmaceutic din Târgu Secuiesc – (Destinații inedite în România – ep.33)
Muzeul Breslelor Târgu Secuiesc – „Incze László” – (Destinații inedite în România – ep.32)
Casa Colecțiilor – Târgu Secuiesc – (Destinații inedite în România – ep.29)
Muzeul de Păpuși sau GALERIA PĂPUŞILOR – (Destinații inedite în România – ep.9)
Dacă ți-a plăcut acest articol, hai să-l împărtășim cu prietenii care iubesc călătoriile. Nu uita să le dai un share și prietenilor tăi. Te invit să îți creezi tu propria experiență, plecând de la informațiile din articolele și itinerariile mele.
Spor la călătorit!
