Mă știți deja, ador adrenalina și nu mă dau în lături de la nicio aventură. De-a lungul anilor, multe am făcut la viața mea: zborul cu balonul, zborul cu elicopretul, zborul cu para-motorul, parapanta sau parasailing-ul… Însă, mereu mi-a lipsit experiența supremă – saltul cu parașuta. Era acolo, pe bucket list … dar parcă nu eram pregătită încă…. Și, cred, că, așa a și fost. Știți și voi, că atunci când ești pregătit lucrurile vin la tine…. În cel mai neașteptat mod. Pentru mine, a fost o cafea în Norvegia și un răspuns indiferent la banala întrebare “Ce ai mai făcut?” – “Am sărit cu parașuta….” Simplu, fără să mă gândesc…. Prea mult ….. Am răspuns…. “Vreau și eu!” …
Și, așa începe povestea Saltului meu cu parașuta de la 4000m altitudine.
Decizia de a sări cu parașuta
Da! Sunt de acord! Această decizie de a sări cu parașuta, nu este una ușor de luat! Însă, trebuie să fie o decizie doar A TA. Trebuie să fie o decizie proprie și personală! Doar dacă ești pregătit și îți dorești! Pregătit din punct de vedere fizic, mental și emoțional.
Motivele pot fi multiple și personale: fie îți dorești această experiență pentru a-ți învinge frici sau a-ți depăși limite, fie îți dorești să treci de perioade grele din viață, fie pentru că adori adrenalina, fie pur și simplu (așa cum mi-au spus și mie mulți prieteni … “Fetiță ești nebună!!!” – EVIDENT, LUCRU ȘTIUT DEJA – ha ha ha). Însă, important este să îți dorești.
Decizia aceasta aduce cu sine, depășirea limitelor și învingerea unor frici (de înălțime, de control etc), dar și o eliberare și o senzație de libertate incredibile.
Gândurile pe care le ai înainte de salt
Pentru mine, zilele de dinaintea saltului au fost un amalgam ciudat de stări: de la entuziasm, încântare și nerăbdare la emoții puternice: frică, teamă, neîncredere. Recunosc! Am o doză de inconștiență, însă, de multe ori nu prea o bag în seamă. Dar de data aceasta, ajutată fiind, și de prietenii din jur, îmi tot puneam întrebări de genul: “Ce se întâmplă dacă parașuta nu se deschide?” “Dacă mă voi speria în ultima secundă, și nu voi avea curajul să mă arunc în gol?” și suprema întrebare: “Și dacă mor?”. Ei, iaca, că nu am murit și am apucat ziua în care să scriu cu multă pasiune acest articol.
Însă, acum, privind zilele acelea, realizez că toate aceste întrebări și gânduri de teamă și de frică nu erau ale mele, ci ale celor din jur… așa că, inconștient, le-am lăsat jos, pe pământ, iar eu am urcat în aer, alături de Doru și echipa sa, ca să trăiesc experiența supremă – saltul cu parașuta. Și nu am regretat niciun moment! Din contră!
Dar hai mai bine să vă povestesc pas cu pas cum fu saltul cu parașuta:
Cum alegi locul în care vei executa saltul
Despre mine…. De prisos, să vă mai spun cum am ales echipa alături de care voi avea parte de saltul cu parașuta… am mers pe încredere, la recomandarea unui prieten, care deja a trăit această experiență! Însă, dacă simțiți nevoia, faceți un research temeinic înainte. Căutați informații despre experiență, certificări, dar și testimoniale ale celor care au sărit deja. Eu vă recomad, fără echivoc: SkyDive Transilvania / tel 0723225609. Iar, citind restul articolului veți înțelege de ce…
Saltul cu Parașuta – Ajungerea la aerodrom
Aerodromul SkyDive Transilvania este situat în Luncani, Turda, la câțiva km de Câmpia Turzii. Poți ajunge aici cu mașina personală. În ziua săriturii, vremea a fost perfectă: cer senin și doar o adiere de vânt. Am și dovada mai jos.
Saltul cu Parașuta – Pregătirea
Ajung la aerodrom și sunt întâmpinată de Doru. Încă din primul moment îmi inspiră sentimentul de siguranță. Așa că, mă relaxez și mă las dusă de val. Școlărește, Doru îmi face Pregătirea pentru saltul cu parașuta. Mă întrebă dacă am afecțiuni medicale, frici și dacă am mai trăit astfel de experiențe. După ce semnez o declarație de responsabilitate (care mi-a amintit, cu siguranță, de toate riscurile), plec să mă îmbrac în costumul de zbor.
Apropos, NOTA BENE: pentru saltul cu parașuta există și un dressing code: adidași, pantaloni lungi și o bluză pe corp care să poată fi purtată pe sub salopeta de zbor. EXCLUS – rochie, fusta, bluze cu glugă etc.
După ce mă îmbrac, Doru îmi așeză hamul, face ultimele verificări și începe apoi instruirea.
Saltul cu Parașuta – Instruirea
Instruirea pentru saltul cu parașuta este una foarte complexă. Doru explică procesul pas cu pas. Prima dată, explică cum trebuie să mă urc în avion și care va fi poziția de zbor. Apoi, îmi arată care sunt pașii pe care trebuie să îi urmez pentru a mă poziționa pe scara avionului. Iar, la final, aflu care sunt modalitățile de comunicare cu instructorul, cum să-mi poziționez corpul în timpul căderii libere, până la deschiderea parașutei, modul în care să îmi controlez respirația și cum să privesc orizontul pentru a mă bucura la maxim de experiență. Comportamentul calm și plin de siguranță al lui Doru, explicațiile concrete, încrederea în sine emanată, dar și glumele menite să mă detensioneze, mă ajută să las aici la sol (în portbagajul mașinii mele toate temerile și fricile :)). Și, rostesc și eu vorbele așa cum le zice ardeleanu’: “Apăi, dom’ne dragă, cu Doru nu mi-i frică!”
Aaaaa, și ca să fie treaba treabă, după ce termină instruirea, Doru ne pune pe fiecare în care să îi arătăm că am înțeles clar ce avem de făcut. Ne punem toți pe poziții și repetăm ce aveam de făcut. Safety first!
Toate bune până aici….
Omul în mâinile căruia îți încredințezi viața
Apăi, dragilor, când l-am cunoscut io pe Doru…. Toate fricile și toate temerile or fugit tare departe… Departe … Departe … Până în stratosferă (ha ha ha). Iar când am văzut cât de atent este la detalii, la elementele de siguranță, dar și la moralul celui care se pregătește să experimenteze saltul cu parașuta, am realizat că sunt în siguranță, că nimic rău nu mi se poate întâmpla. Am realizat că eu doar trebuie să mă bucur de experiență.
Dar, ca să nu rup firul roșu al saltului cu parașuta, despre Doru, am un capitol special în acest articol (stai până la final, căci vei fi fascinat). Dar acum, sper să înțelegeți magia unui om care își urmează pasiunea.
Saltul cu Parașuta – Îmbarcarea în avion
Vrum, vrum se aude motorul avionul. Întors la sol de la saltul precedent, avionul este alimentat și Doru ne strigă – “Pregătiți de salt?”. Îmi dă mănușile și face o ultimă verificare a echipamentului. Îmi zâmbește încrezător, dar și, oarecum, pișicher și pornim spre avion. Acum chiar că nu mai am cale de întoarcere. Dar, vă fac o confesiune: nici nu îmi doresc! Sunt sigură că vreau să trăiesc această experiență!
Zgomotul avionului este asurzitor… urc în avion și mă pun pe locul meu. Înghit în sec … vorba cântecului… “Is now or never”! Se inchide ușa de la avion și motorul anunță plecarea… Decolăm!
Saltul cu Parașuta – Urcarea cu avionul până la 4000m
Pe ceas, urcarea până la altitudinea de lansare este între 18 și 25 de minute… însă mie mi se pare o veșnicie. Avionul urcă încet (cel puțin așa mi se pare mie). Încet-încet casele devin niște puncte albicioase… Încep să se vadă râurile și câmpurile ca niște petece mici – ca o tablă de șah în verde și maro. Mă uit absorbită cât de fumos este Pământul. Doru îmi arată Cheile Turzii, Munții Făgăraș, Mediașul. Este un spectacol care îmi taie respirația. Poate o să spuneți că nu mă credeți! Căci de… cred că la cele peste 350 de zboruri ale mele am înconjurat de câteva ori Pământul… deci am văzut multe din astea. Însă, senzația este total
diferită într-un avion de linie vs un avion de maximum 5-6 persoane. Aici, simțurile ți se „ascut” și totul se acutizează. E magic!
Saltul cu Parașuta – Deschiderea ușii avionului
Ei, dragilor, acu-i acu! Se deschide ușa de la avion! De afară intră un curent foarte puternic… mai că încremenesc… Nu mă așteptam! Iar haul e terifiant … A dispărut ușa de la avion și pe acolo eu trebuie să mă arunc … Recunosc! Iar mă încearcă FRICA….. mă uit la cei din avion… Liniștiți, entuziastmați se pregătesc de lansare…. Se pun în ușa avionului și unii dintre ei îmi aruncă o privire care parcă spune ”Hai că poți! O să îți placă maxim!” Mă repliez… Mă uit încă o dată pe geam… Pământul este departe…. Și totul este mic… “EU POT SĂ FAC ASTA!” “Sunt o curajoasă!” Îmi repetam încontinuu în minte!
Îl aud pe Doru spunându-mi să merg spre ușă.
Saltul cu Parașuta în gol
Ajungem la ușă … Mă uit în jos! Mă ia cu spaimă…. Înghit în sec… Și, din neant, îl aud pe Doru cum îmi spune să mă pun pe poziție… Aștept, înfricoșată saltul cu parașuta… Și…. BAM!!!! Am sărit!!!
WOW! Este un moment în care mă blochez… totul pare un film în fața ochilor mei, simt haul în care m-am aruncat! Frica este la cote înalte… însă vântul care îmi biciuiește fața mă trezește rapid… Mă scutur parcă de toată Frica și ridic capul…. La orizont se întrezăresc Munții Făgăraș acoperiți de zăpadă…. Un gând de fericire și recunoștință mă pătrunde! Sunt fericită și recunoscătoare pentru că am șansa să experimentez saltul cu parașuta! Sunt fericită și recunoscătoare că pot vedea lumea căzând în gol de la 4000m! Sunt fericită și recunoscătoare că sunt o curajoasă care și-a învins frica! (nu e aia de înălțime – bineînțeles)
Incredibilă senzație! Experimentez LIBERTATEA. Fiind trasă de forța gravitației în afara avionului (unde mă aflam într-un mediu „sigur” după mintea mea) în cele 40-50 secunde de salt cu parașuta închisă, pe care le simt ca pe o eternitate, conștientizez sentimentul de Libertate. Acolo sus, în înaltul cerului … eu deasupra lumii.
Îndată, văd în fața mea mâna lui Doru care mă întreabă dacă sunt OK. Mă credeți sau nu? Nu îi pot da un răspuns (sau nu știu că îi răspund conștient), dar mă trezesc că mă aud, pe mine, țipănd din toți rărunchii de fericire și de adrenalină. Râde și Doru! (Cred că și el s-a convins că-s o nebună – ha ha ha).
Mai contează…. Eu țip în continuare.
Saltul cu Parașuta – deschiderea parașutei
Tot ceea ce tocmai vă povestesc nu durează mai mult de 40-50 secunde. Din nou, pentru mine par secole …. Ineditul și incredibilul experienței îmi distorsionează temporalitatea! Îmi place! Însă, Doru deschide parașuta. Simt o zmucitură și din poziție orizontală ajung în poziție verticală…. Pffff! Mi-a revenit sentimentul de siguranță! S-a deschis parașuta! Ha ha ha!
De acum totul e mai lin! Pot sta sus în aer să admir spectacolul lumii! Ca să mă verifice, Doru mă întreabă ….”Unde sunt Cheile Turzii?” Ridic instinctiv mâna… Nu îi pot răspunde! Simt că dacă aș vorbi acum… tot ceea ce simt în suflet s-ar risipi! E prea frumos! Prea Prețios!
Râde și Doru de mine… îs mai ceva ca un copil egoist.
Mă uit în dreapta și în stânga…. vreau să cuprind totul cu privirea și să ferec aceste imagini în sufletul meu! Mă uit cu nesaț la linia orizontului și îmi trăiesc senzația de LIBERTATE ABSOLUTĂ!
Nu cred că poate altceva în lume egala această experiență!
Dar vreau mai mult. Mă întorc către Doru și îi fac semn… Să coborâm în looping. Vorba aceea.. Acum vine cireașa de pe tort!
Saltul cu Parașuta – aterizarea la sol
Din ce în ce văd Pământul mai aproape…. mai aproape… și realizez că acest moment este pe final. Doru face un ultim loop și imi ridic picioarele pentru aterizare. Ajung pe sol, sănătoasă și nevătămată!.. Bine, nu știu dacă pot spune același lucru și despre urechile lui Doru – căci la cât am țipat, cred că s-a auzit până la Turda!
Echipa, bine coordonată de la sol ne așteaptă pentru a se asigura că ne păstrăm poziția la sol și parașuta este controlată.
…. o dată aterizată la sol, vă spun sincer, am un sentiment de mai vreau…. Mai vreau acolo sus! Mai vreau să sar!
Saltul cu Parașuta – Experiența mea supremă
Iar, la final, pot atât să vă spun, A FOST UNA DINTRE CELE MAI TARI EXPERIENȚE DIN VIAȚA MEA! Și, prin această „nebunie” cum o „numesc” unii, am învățat să renunț la control și să mă încred în omul de lângă mine – de data aceasta Doru a fost cel care m-a ghidat! Am învățat să mă bucur de moment și să îmi pun mintea pe pauză – să las întrebările, gândurile și fricile deoparte și doar să trăiesc! Saltul cu parașuta m-a făcut să simt că, din nou, m-am aruncat în viață! Că trăiesc la cote maxime! Amalgamul acesta de sentimente rar îl trăiești pe Pământ! În aer este la cote maxime și merită din plin!
Întreaga experiență este extrem de completă și complexă. Poate că toate cuvintele sunt de prisos, și nu exprimă nici 10% din cât simțim în aer, însă pot afirma că toate simțurile sunt activate la maximum. Este o experiență senzorială incredibilă. Emoțiile fiecăruia sunt diferite. Căci, fiecare trăiește această experiență prin prisma gândurilor sale. Mintea mea este pusă pe pauză, iar sentimentele de libertate, descătusare, eliberare sunt trăite din plin.
„Să fiu eu oare atât de norocoasă încât să ajung să trăiesc această experiență?” Da! Copil fiind nu mi-aș fi imaginat nici măcar o secundă că pot să ajung să zbor și eu în văzduh. Dar, azi, la cei 40 de ani ai mei am făcut-o și pe asta! DECI, POT FACE ORICE ÎN VIAȚĂ DE ACUM ÎNCOLO!
Povestea copilăriei lui Doru de la SkyDive Transilvania
V-am promis și mă țin de cuvânt… lui Doru îi dedic un capitol special. Așa că hai să facem cunoștință cu el.
Genetic vorbind, Doru este născut în familie de parașutiști. Părinții săi s-au cunoscut pe aerodrom, iar mama sa a aflat că este însărcinată după ce a făcut cel de-al 6-lea salt. Prima lui amintire este în jurul vârstei de 2 ani – o parașută în zbor. Toată copilăria sa și-a petrecut în aerodrom „în planoare, sub planoare, în turnul de parașutism, sub turnul de parașutism”. Așa cum, chiar el afirmă, a fost „genetic proiectat pentru saltul cu parașuta”. Prima dată a sărit cu parașuta la 16 ani pe 01.08.1996. Primele 50 de salturi le realizează la Târgu Mureș, apoi la Cluj și la Oradea.
A început să petreacă și mai mult timp în aerodrom și mai puțin la școală. A apărut, inevitabil prima corigență la fizică (bai mare pentru un instructor parașutist – chiar el să nu știe legile fizicii/ aerodinamica). Motivat de tatăl său ” Am pus burta pe carte și am adormit în prima parte. Mi-am dat seama că trebuie că pun cartea la cap și am adormit și cu capul pe carte. Apoi am zis, No! Tre’ să învăț! Deschid și cartea! Am început să deschid cartea și mi s-a deschis orizontul. Totul a fost din interior! Am luat viața ca un joc și am învățat totul prin prisma parașutismului!” mărturisește Doru. La toate materiile a învățat căutând logica și aplicabilitatea în parașutism (de ex:” Matematica-să calculez vitezele, anatomia – unde vine chinga de la picior sau cea de la piept, ce organe apasă sau la deschiderea parașutei cum se deplasează organele etc.”)
La 19 ani Doru devine cel mai tânăr intructor parașutist din România
La 19 ani devine cel mai tânăr instructor de parașutism din România. Începe să practice la Brașov și la Ploiești parașutismul. Începe să înțeleagă frumusețea, dar și responsabilitatea acestui sport ca instructor vis a vis de oameni sau echipament. A avut o ascensiune fulminantă, a realizat peste 1000 de salturi și a început să formeze alți parașutiști care azi sunt campioni.
Azi la recordurile deținute de Doru putem adăuga:
- în data de 15 august 2025, la Luncani, a avut loc proiectul “12 ore între cer și pământ” – zi în care Doru a reușit 53 de salturi cu parașuta
- are peste 6200 de salturi cu parașuta
- a executat un salt în tandem cu fiica sa în vârstă de doar 8 ani
Dar lăsând la o parte toate aceste recorduri, am descoperit în spatele acestui “one man show”, un om modest care și-a dedicat viața pasiunii sale. Un om cumpătat, calculat, calm. Un om care se simte mereu în șah… în șahul vieții. Iar adversarul său principal e viața. „Iar viața poate să îți schimbe traseu cu o singura piesă, care poate să fie ori în stânga, ori în dreapta. Dar viața are mai multe piese care să te pună în șah… sau cu care poate să îți dea MAT. Poate să îți dea ȘAH MAT cu orice altă piesă pe care tu nu o cunoști! Deci, tu trebuie să anticipezi orice mișcare, orice parametru, orice element!”
„Pentru mine saltul cu parașuta începe când mă trezesc
și se termină când închid ușa la hangar!”
V-am zis că-i ardelean de ispravă! Apăi cu un așa palmares și un om pasionat de parașutism în halul ăsta cum să îți fie frică să zbori? N-ai cum! Inside information: cu Doru am stat la povești după ce am sărit cu parașuta. Căci, de aflam eu toate astea inainte…. cu ochii închiși zburam alături de el.
Mult am stat de șăgadă cu Doru…. însă, tot am o nelămurire…. nu știu dacă parașutismul l-a ales pe Doru sau Doru a ales parașutismul. Povestea lui Doru pare ireală… desprinsă din filme parcă…. și, la final, pot spune că sunt mândră și onorată că am făcut parte din această poveste!
Mulțumesc Doru de la SkyDive Transilvania pentru că mi-ai oferit această experiență incredibilă!
Așa că, dacă ți-a plăcut ce ți-am povestit, îți lansez o provocare: experimentează saltul cu parașuta și scrie-mi ce ai simțit și ce ai învățat despre tine. Și, dacă, lecția ta este despre încredere, ai încredere în mine și experimentează saltul alături de Doru la SkyDive Transilvania sau tel 0723225609. Nu vei regreta!
Despre alte destinații inedite din Praid, găsiți informații și în articolele:
Zborul cu Balonul-Top 6 motive.
Zbor cu balonul iarna – (Destinații inedite în România – ep.28)
Zborul cu parapanta la Bunloc – 13 lucruri pe care trebuie să le știi