Povestea de la Muzeul Pălăriilor de Paie
Cum lucrurile în vremea noastră s-au schimbat, procesele se industrializează și oamenii migrează de la țară la oraș, meșteșugurile vechi, moștenite de la străbuni se pierd pe zi ce trece. De trei generații, familia lui Szőcs Lajos se ocupă de fabricarea de pălării de paie. E un meșteșug drag sufletului lor, pe care nu și-au dorit să îl piardă. Szőcs Lajos s-a hotărât să înființeze primul Muzeul Pălăriilor de Paie din țară, la el acasă, la Crișeni.
Ideea muzeului a fost să transmită mai departe această meserie, pe care el și ai lui au învățat-o de la străbunii lor. În satul Adid, cam 50% dintre locuitori încă mai fac pălării. În restul țării, prin locurile în care mai trăiau pălărieri, meșteșugul a cam pierit. “Dacă nu fondam Muzeul, la noi în sat, meșteșugul ar fi pierit, așa cum s-a întâmplat în alte locuri din țară”, ne spune Szőcs Lajos. Muzeul a fost deschis în 21.07.2001 și, de atunci, își încântă vizitatorii prin unicitatea sa.
Muzeul Pălăriilor de Paie – Știați că…..?
Atracția muzeului este cea mai mare pălărie de paie, purtabilă, din lume: „Pălăria este făcută în 12.5 zile, din 500 de împletituri, 22.555 de fire de paie, 1799 metri de ață și are 2.65 kg”. Nu am rezistat tentației și am probat și eu pălăria:
Tot din capitolul „Știați că….” am aflat aici că în ținutul Brașovului existau pălării special confecționate pentru mire și mireasă? Noi le-am găsit aici în muzeu.
La ce ne trebuie o pălărie?
„Păi, să mă ferească de soare, să îmi fac vânt, să salut cuviincios…. și cam atât, nu?” Așa i-am răspuns noi ghidului nostru, Szőcs Lajos. A zâmbit duios și a început să ne spună povestea pălăriei a la Muzeul Pălăriilor de Paie, în timp ce ne și arată cum se realizează o pălărie:
Pălăria este mai mult decât un accesoriu. De la Pălărierii bătrâni aflăm că o pălărie de paie, în trecut, era cartea de vizită a purtătorului. Simbolistica ei și însemnele comunicau interlocutorului foarte multe informații, astfel:
Forma – indica zona din care provenea purtătorul. Chiar dacă purtătorul era un străin, simbolistica pălăriei comunica către interlocutor zona din care acesta provenea: de ex. Din Satu Mare, Oradea, Cluj, Brașov, București, Maramureș etc.
Poziția ornamentului – specifica naționalitatea purtătorului. Dacă ornamentul era poziționat în partea dreaptă, atunci purtătorul era de naționalitate română, iar dacă ornamentul era poziționat pe partea stângă, atunci era de naționalitate maghiară.
Borul pălăriei – dacă este îndoit în sus, indică faptul că purtătorul pălăriei este mai tânăr și atunci, formula de adresare poate să fie la per tu.
Borul pălăriei – dacă era mai mare și se puteau număra rândurile de împletituri de la borul pălăriei, acest lucru indica, cât de bogat era purtătorul pălăriei. Fiecare rând de împletitură reprezenta 1 pogon de pământ.
Așadar, secuii erau recunoscuți după port, după mustață și pălărie.
Pălăriile expuse aici, sunt din zone diferite ale țării (de la Cluj, Brașov, București până în întregul ținut al Moldovei sau Maramureșului. Cele mai multe sunt cele din Ținutul Secuiesc. Pălăriile de paie și împletituri sunt făcute la mașina de cusut și sunt la fel pe tipologii: pentru bărbați, pentru femei, pentru băieți, pentru fete din toate zonele tării în care trăiau pălărieri.
La Muzeul Pălăriilor de Paie aflăm cum se fac pălăriile:
Cu secera, și doar cu secera și recoltează firele de paie. Procedeul nu poate fi industrializat, deoarece se deteriorează integritatea firului. Dacă firul se rupe, nu se mai pot realiza ornamentele.
Pregătirea firelor – firele au noduri, care nu se poate împleti în pălărie. Atunci, cu un cuțit, manual se taie fiecare nod de pe fir.
Sortarea firelor – nu sunt egale la dimensiune, iar pentru a realiza împletitura perfecta trebuie sortate după grosime.
Udarea firelor – se udă cu apă pentru a fi elastice și a putea fi împletite în șnur de paie.
Împletirea firelor de paie – împletitura trebuie sa fie egală de 6,7 sau 8 fire.
Șnurul de paie – din împletitură reiese un șnur lung de peste 40m care este pus pe un mosor foarte mare.
Coaserea pălăriei – la o mașină de cusut se coase pălăria. Se face un rotund mare, cât dimensiunea complete a pălăriei.
Presarea pălăriei – pentru fiecare tip de pălărie există câte o matriță , care se montează pe presă. Pălăria se pune pe mașină, și, apoi, se presează cu matrița încălzită la 90 de grade Celsius pentru a se obține forma dorită.
Aceasta a fost povestea pe care am aflat-o în cea de-a doua cameră a muzeului.
Muzeul este și despre ornamente:
Muzeul nu este doar despre pălării, ci despre toate obiectele care pot fi create din paie. Găsim aici tot felul de obiecte realizate cu măiestrie și imaginație: de la globuri de Crăciun, până la obiecte decorative, coșuri sau veselă.
Și dacă v-a plăcut tare mult acest loc, puteți lua cu voi și câteva amintiri de la magazinul din curtea muzeului.
Tot aici, găsim și un mic bar de unde putem lua cafea, răcoritoare și un langos foarte bun în timp ce Szőcs Lajos povestește și ne arată cum se naște o pălărie.
Pentru că lucrurile nu sunt întâmplătoare în viață, la ieșire găsim și un „oracol” cu mesaje pentru cel ce iese pe poarta muzeului. Al meu a fost „Cere și ți se va da!” Oare care este mesajul tău?
Vă recomand să includeți Muzeul Pălăriilor de Paie în itinerariul vostru, este un loc cu o poveste frumoasă și oameni faini, cu inima deschisă.
Despre alte destinații inedite în România, găsiți informații și în articolele:
Cetatea Hărman – Cetatea vie de lângă Brașov – (Destinații inedite în România – ep.11)
Tărâmul Lavandei Mădăraș – (Destinații inedite în România – ep.12)
Casa Fluturilor de la Praid – (Destinații inedite în România – ep.13)
Dacă ți-a plăcut acest articol, hai să-l împărtășim cu prietenii care iubesc călătoriile. Nu uita să le dai un share și prietenilor tăi. Te invit să îți creezi tu propria experiență, plecând de la informațiile din articolele și itinerariile mele.
Spor la călătorit!
