Mă știți….. când am puțin timp la dispoziție, scotocesc după destinații inediite, după locuri necunoscute,… după locuri care spun o poveste și care ne creează o experientă. Așa că azi, vă propun să facem un pas înapoi în timp, în vremurile în care nu exista industrie sau producție de masă. Haideți să descoperim împreună importanța, migala și măiestria meșteșugarilor. Nu departe de Brașov, la 40 de min de mers cu mașina se află Muzeul Breslelor Târgu Secuiesc – „Incze László”. Un muzeu special, pentru că ne oferă o fărâmă (o poză cum ar spune generațiile tinere de azi) a lumii din secolele anterioare.
Muzeul are 3 colecții permanente, așa că haideți cu mine să le descoperim împreună:
1. Muzeul Breslelor Târgu Secuiesc – secțiunea
dedicată Istoriei Orașului Târgu Secuiesc
Muzeul este foarte important pentru comunitate, deoarece aici este prezentată istoria orașului. Teritoriul orașului Târgu Secuiesc este locuit încă din epoca preistorică. În secolul al XIV-lea se formează aici prima așezare atestată documentar – în anul 1407 este menționată ca Thorya Wasara. Situată lângă drumul comercial care străbate Carpații Orientali prin Pasul Oituz, localitatea se dezvoltă rapid datorită strânselor legături comerciale cu Moldova. Astfel, în 1427 este ridicată la rang de oraș de către regele Sigismund de Luxemburg. Prosperitatea economică a orașului a culminat în timpul principatului Transilvaniei. Principii au întărit și au lărgit priviilegile existențe ale orașului și au sprijinit locuitorii cu diferite donații.
Tot de la Muzeul Breslelor Târgu Secuiesc aflăm că viață economică a orașului a fost strâns legată de formarea și dezvoltarea breslelor. Cel mai important loc din oraș era piața centrală, în jurul căreia meșteșugarii și-au construit casele. Timp de secole, aici s-au ținut cele mai importante târguri din secuime (sec. al XV-lea până la mijlocul sec. al XX-lea). În incendiul din 1834 clădirile din jurul pieței, au fost distruse și au fost reconstruite ulterior.
Cel mai important moment al orașului este 1848-1849 – când Târgu Secuiesc devine centru de fabricare a munițiilor și intră în luptă împotriva despotismului habsburgic pentru eliminarea condițiilor feudale. În perioada revoluției aici se fabricau praful de pușcă și a capsele. Întreaga populație orașului participa la apărare: bărbații luptau în bătălii, iar femeile și copiii lucrau în ateliere.
2. Muzeul Breslelor Târgu Secuiesc – secțiunea dedicată Breslelor
Prima secțiune, cea de la parter este dedicată Breslelor, care au avut un rol foarte important în istoria orașului. Aici au funcționat 12 bresle:
1. Breasla Tâmplarilor
Tâmplarii au jucat un rol important în viața economică a orașului, căci au fost maeștri ai sculpturii în lemn. La începutul secolului al XIX-lea au format o asociație comună cu dulgherii apoi numărul lor a crescut continuu și au format o breaslă separate, cu 24 de membri, pe baza privilegiului acordat de Ferdinand I.
2. Breasla Cojocarilor
În Muzeul Breslelor Târgu Secuiesc aflăm că breasla cojocarilor s-a organizat în 1649 pe baza privilegiului acordat de Gheorghe Rakoczi al II-lea. Cojocari din Târgu Secuiesc au prelucrat, mai ales, piei de miel și de oaie. Din ele confecționau cojoace și blănuri. Însă, erau pricepuți și în prelucrarea pieilor de animale sălbatice din care făceau blănuri prețioase. Era una dintre cele mai înstărite bresle din oraș.
3. Breasla Cizmarilor
Meseria cizmarilor a fost cea mai caracteristică și mai răspândită din oraș. În 1638, pe baza privilegiului acordat de Gheorghe Rakoczi I,cizmari și-au organizat propria breaslă. Împreună cu pantofarii ei, au avut cel mai importat rol în viață economică a orașului. La sfârșitul secolul al XIX-lea breasla la cizmarilor, avea peste 100 de membri. Produsul lor cel cel mai căutat erau cizmele din piele tăbăcită. Inițial ei făceau cizme de piele universale (adică, făfra vreo deosebire între piciorul stâng și piciorul drept), apoi, au intrat în tendințele modei și au creat calapoade pentru perechi (stâng-drept). Ambele tipuri de cizme și de calapoade sunt expuse aici.
Tradițiile breslei s-au păstrat până în anul 1947.
4. Breasla Pantofarilor.
Inițial, pantofarii și cizmarii erau organizați în aceeași breaslă. Dar, în 1857, pantofarii s-au separat din breasla cizmarilor. S-au organizat, într-o corporație independentă. Din obiectele simbolice ale breslei, ei au păstrat steagul, lada de tablă și ulciorul. Din păcate, meșteșugul a dispărut după apariția producției de masă.
5-6. Breasla Tăbăcarilor și a Curelarilor
Este cea mai veche breaslă meșteșugarilor din Târgu Secuiesc, încă din 1572. În Evul Mediu tăbăcăria a atras mult meșteșugari în în oraș. În 1807 erau un număr de 56 de meșteșugari. În perioada interbelică au activat doar 7 Tăbăcării în oraș.
Cu prelucrarea pielii s-au ocupat și Curelari folosind procedee specifice de producție. Breasla lor s-a format, independent, în anul 1813.
În urma dezvoltării industriei pielărie importanța acestor bresle a scăzut.
7. Breasla Măcelarilor
Consumul de carne a fost întotdeauna semnificativ în oraș. Iar acest fapt s-a reflectat și numărul mare al măcelarilor. Deși breasla lor s-a constituit târziu, abia în anul 1809, a devenit una dintre cele mai bogate din oraș. Măcelarii se aflau în continuă concurență cu cojocarii care aveau propria măcelărie în Piața orașului unde puteau vinde carne de miel. În Muzeul Breslelor Târgu Secuiesc sunt expuse câteva elemente tipice breslei.
8. Breasla Croitorilor
Croitorii s-au organizat ca breaslă în anul 1841. Ei au făcut uniforme, haine bisericești sau haine militare, dar și croitorie de lux, după moda englezească sau franceză.
9. Breasla Pălărieriilor
Breasla Pălărierilor din Târgu Secuiesc a fost fondată în 1845 de 12 membri. Ei au asigurat o varietate de pălării, nu doar locuitorilor orașului și celor din împrejurimi. Prin dezvoltarea și schimbarea modei și a industriei de confecții în secolul al 20-lea importanța pălăriilor a scăzut treptat, apoi a dispărut definitiv. Kovacs Jozsef a fost ultimul pălărier. S-a stins din viață în anul 1998.
10. Breasla Olarilor
Olăritul a fost unul dintre cele mai vechi meșteșuguri din orașul Târgu Secuiesc. Breasla olarilor s-a organizat în anul 1649. Olarii din oraș și-au grupat casele și atelierele lor în locul numit “Kovacsszer”. Produsele lor caracteristice au fost ulcioare pictate, cahle ornamentate și diferite vase cu ornamente specifice. Treptat acest meșteșug și-a pierdut importanța. La începutul secolului al XX-lea mai lucrau doar 14 olari. Meșteșugul a dispărut în 1966, când a murit și ultimului olar.
11. Breasla Fierarilor
Fierarii făceau parte din breasla unită a fierarilor, lăcătușilor, armurierilor și tinichigiilor, formată în anul 1844.
12. Breasla Turtarilor
Unul dintre meșteșugurile specifice al orașului a fost preparăraea de turtă dulce. La sfârșitul secolului al XIX-lea acest meșteșug a avut 6 reprezentanți în oraș. Dar turtarii din Târgu Secuiesc nu s-au organizat niciodată în breaslă. Turta colorată, bogat ornamentată, a fost preluată ca și meșteșug de câteva familii de la meșterul Hahn Jakab la începutul secolului al 20-lea. Azi, sunt câteva familii care practică în continuare acest meșteșug. Câteva bucățele colorate din măiestria lor sunt expuse și aici.
3. Muzeul Breslelor Târgu Secuiesc – Colecția memorială Gabor Aron
În Muzeul breslelor Târgu Secuiesc există o secție dedicată ofițerul de artilerie Gabor Aron – legendarul turnător de tunuri din perioada revoluției din 1848 1849. Aflăm despre el că s-a născut într-o familie de grăniceri secui.
După ce a terminat școala, s-a înrolat în armată și a servit la Târgu Secuiesc, Alba Iulia, Budapesta și Viena. A fost instruit ca tunar și a ajuns caporal. De asemenea învățat meseria de tâmplar iar în afară de mobilier a confecționat și o moară.
Se spune că soția lui Velcsuj Jusztina, l-a ajutat pe Gabor Aron în atelierul de Turnătorie l-a însoțit pe câmpul de luptă și a fost de față la moartea lui.
Singurul tun original, legat de numele său, a fost găsit pe 18 august 1906 în curtea spitalului din oraș, unde în timpul revoluției a funcționat atelierul. Pe data de 25 august tunul a fost adus în cadrul unei festivități în clădirea Consiliului orășenesc. De aici, în perioada interbelică a fost predat Muzeului Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe și în 1970 a fost dus în cadrul Muzeului de Istorie a României.
În 1971 cu ocazia înființării Muzeului din Târgu Secuiesc, meșterii locali au fabricat o copie fidelă a tunului.
4. Muzeul Breslelor Târgu Secuiesc – Colecția
Suzana și Andrei în costume populare
Cea de-a 3-a secțiune a muzeului prezintă o expoziție a porturilor populare ale celor mai caracteristice zone din Transilvania. Expoziția este realizată prin porturi miniaturale autentice îmbrăcate pe păpuși.
“ Coase haine pentru Suzana, așa cum se poartă sau așa cum se purta în satul vostru!” este sloganul concursului organizat în anii 1970-1971 de revista pentru copii în limba maghiară Jobarat. Copiii trebuiau să realizeze un port tradițional din zona lor pentru celebra păpusă de 55 cm – arădeanca. Premiul oferit celor care trimiteau la redacție un port popular autentic în mărimile date, era o astfel de păpușă. Imediat, concursul a devenit foarte popular și de interes public, iar rezultatul a fost o colecție de porturi miniaturale de o valoare etnografică însemnată.
Așadar, copiii au trimis la redacție, costumele în miniatură pentru mirese, miri, tinere neveste, pentru recruți etc. Însă, costumele erau însoțite de scrisori care explicau portul. Aflăm, așadar, că în confecționarea veșmintelor, au avut un rol important părinții, bunicii, meșterii locali, oameni în vârstă din sate pe care i-au ajutat pe copii. Dar, și că materialele din care s-au făcut aceste costume sunt fie rămășițe ale unor costume adevărate, fie bucățele folosite din hainele uzate ale părinților. Iar acest lucru, sporește valoarea colecției din Muzeul Breslelor de la Târgu Secuiesc.
Colecția prezintă azi costume din tot Ardealul. Baza colecției, a fost donată de revistă către Muzeul național Secuiesc Sf. Gheorghe și are 342 de porturi, dar doar 244 de costume sunt expuse. Diversitate etnică a Transilvaniei este dată de porturile maghiare, dar și de cele 22 de costume românești, 2 sârbești, 4 patru Schwabe și 1 slovac.
Concluzii
Aceste comori ascunse din județul Covasna le-am descoperit la invitația prietenilor de la Visit Covasna. Multe alte locuri, deopotrivă minunate și încă necunoscute găsiți pe site-ul lor. Așadar, dacă aveți chef de o vacanță diferită, cu locuri inedite, haideți în Covasna. Și, pentru aici, este un ținut de o frumusețe incredibilă, cu o bogată istorie nobiliară, îți las și două recomandări de cazare: Hotel Castel Daniel și Casele de Oaspeți ale contelui Kalnoky de la Micloșoara.
Despre alte destinații inedite din Covasna, găsiți informații și în articolele:
Casa Colecțiilor – Târgu Secuiesc – (Destinații inedite în România – ep.29)
Muzeul de Păpuși sau GALERIA PĂPUŞILOR – (Destinații inedite în România – ep.9)
Dacă ți-a plăcut acest articol, hai să-l împărtășim cu prietenii care iubesc călătoriile. Nu uita să le dai un share și prietenilor tăi. Te invit să îți creezi tu propria experiență, plecând de la informațiile din articolele și itinerariile mele.
Spor la călătorit!