Povestea de azi începe așa…. „Vine vacanța” = „Mergem la țară la bunici!” Vă mai aduceți aminte? În vremea copilăriei noastre era momentul cel mai așteptat. Îmi aduc aminte de entuziasmul și bucuria ce mă cuprindea înainte de plecare. Gândul de a îmi revedea gașca (copii de prin toate celelalte locuri ale țării, care, de altfel, ca și mine erau “pedepsiți” să vină în vacanță la bunici), de a face toate nebuniile, de a ne juca și a ne distra împreună era cel mai frumos lucru care mi se putea întâmpla.
Și….. totul sub privirea bună, caldă și blajină a bunicilor. Indiferent, de moment sau de năzbâtie, eram iubiți și alintați. Ne erau făcute toate poftele: de la libertatea absolută de a alerga în voie pe pajiște și prin păduri, până la delicioasa mâncare a bunicii, care ne aștepta mereu aburindă pe masă. Cine poate uita gustul supei de casă sau al gogoșilor calde pe care le furam în fugă de pe prispă.
Căsuța bunicilor există – se cheamă Casa Pelinica
Azi, când mă gândesc la toate acele momente, am lacrimi în ochi și sufletul plin de dor. Însă, de curând, am găsit acel loc care este chiar ACASĂ LA BUNICI. Decorul bine-cunoscut și zâmbetul blajin al gazdei se îmbină perfect, ca în copilărie, la Casa Pelinica din Fundata.
Cocoțată pe un deal, cu o priveliște incredibilă, Casa Pelinica este ultima casă din satul Fundata. Înconjurată de munți, de pădure și de muuuultă liniște, aici timpul pare că s-a oprit în loc. Totul este molcom și dulce. Viața este ușoară și simplă. Omul conviețuiește cu natura – Simplu! Nimic din exterior nu poate să destrame această pace dată de simplitatea lucrurilor deja definite.
Priveliștea este una ce cu greu poate fi egalată.
Nu trebuie să vă mai spun cât de frumoase sunt aici diminețile, când la adăpostul liniștii matinale, soarele răsare de după Muniții Bucegi și să vină să ne mângâie chipul cu razele sale.
Povestea de la Casa Pelinica
Dar hai să intrăm în casă! Veche de aproximativ 200 de ani, căsuța cea mică (la propriu mică – căci, cei 1,87 m ai mei au fost prea înalți pentru ușile și bucătăria îngustă – ceea ce m-a amuzat teribil) este un muzeu al casei bunicilor. Nimic nu lipsește de aici:
Casa Pelinica are două camere duble cu paturi single, o bucătărie și o baie, care asigură oaspetelui tot confortul necesar. Să le luăm pe rând:
Camera cu sobă – pe care noi o numim “living” și care este camera noastră preferată. Cu paturi mici, acoperite de cergi, cu o lenjerie de un alb impecabil, cu o lumină difuză dată de lustra veche de fier cu multe abajururi și cu o sobă veche de teracotă, de unde se aud lemne trosnind în foc, este imaginea pură a unei case de la țară.
Camera de oaspeți – poreclită de noi “camera muzeu”, și asta pentru că atunci când am intrat pentru prima dată aici, reacția noastră instantanee a fost “– Uite!!!! Îți mai aduci aminte???” Daaaaaa!!!! De…. butelcile de piele, …… de pozele alb negru, înrămate și așezate deasupra patului,….. de lămpile de gaz cu sticlă, de covoarele țesute cu măiestrie și așezate deasupra patului… de cănițele de lut din care ne beam cafeaua de dimineață sau laptele cald preparat de bunica.
Bucătăria – cu tot ce-ți trebuie, este o încăpere tare confortabilă.
Baia – combinația perfectă între modernul duș și lavoarul cu lighean oferă tot confortul și accentuează ineditul locației.
Holul – un muzeu în toată regula. Oaspeții sunt întâmpinați de 8 manechine îmbrăcate cu straiele populare specifice zonei Straiele aparțin familiei. Unele dintre ele au fost țesute chiar de Mama Țica și purtate de ea ani de zile la ocazii speciale.
La Casa Pelinica m-am îmbrăcat în port tradițional brănean
Însă frumusețea locului nu se oprește aici. Hai să îți povestesc și ce alte experiențe avem aici. Pentru prima dată îmbrac un port tradițional din zona Branului – Brașov. Costumul popular pe care îl aleg a avut o însemnătate profundă. Pentru mine nu este doar un simplu veșmânt vechi, ce se ia în zilele de sărbătoare. Pentru mine, costumul popular prinde viață în momentul în care mama Tica îmi povestește despre trecutul acestui port.
Întregul costum popular a fost cusut chiar de dânsa, acum mai bine de 50 de ani. Ochii umezi ai Mamei Tica îmi arătă că, portul are în sine un trecut. Întrezăresc pe chipul dânsei frânturi de voie bună, de râs, de iubire, de drag, dar și de melancolie și tristețe. O viață întreagă într-un veșmânt. Ah, frumoasă este România pură cu ale sale povești.
Și lucrurile nu se opresc aici. La Casa Pelinica totul este tradițional, așa ca pe vremea bunicilor….. de la paturile acoperite cu cergi, până la butelcile de apă, de la pozele de familie până la lustrele vechi cu abajur. Fiecare obiect are o poveste, o amintire. Vă invit să le faceți o vizită și să le descoperiți poveștile frumoase.
Mâncare de te lingi pe degete…
Tot la capitolul WOW, musai să încadrez și mâncarea mamei Țica. Super gustoasă și delicioasă. Și acum, în final, e momentul să facem cunoștință cu persoana care însuflețește acest loc în fiecare clipă cu zâmbetul ei pur, cu grija pentru gospodărie și preparatele tare gustoase. Dânsa este mama Țica:
SĂRU’MÂNA pentru masă!!
Casa Pelinica este locația perfectă!!!! Eu…. noi…. Aici, ne-am amintit de copilărie…… Ne-am rupt de fuga după deadline-uri și task-uri. Am uitat să ne verificăm ceasurile. Telefonul a fost uitat undeva … prin casă…. Noi doar ne-am bucurat de loc de amintiri și am fost din nou copii. Ce poate fi mai frumos într-un concediu, decât să primești o astfel de „pedeapsă” – o întoarcere în copilărie?
Despre alte cazări inedite în România, găsiți informații și în articolele:
Pensiunea La Bunica – pensiunea cu cea mai frumoasă priveliște din România
Pensiunea Casa Humor – 10 motive să te cazezi aici
Daylight Tiny House by Pura Vida – O cazare de vis (Destinații inedite în România – ep.18)
Și lui SilTrip i-a plăcut tare mult această locație. Uite cât de frumos a povestit despre în articolui său.
Dacă ți-a plăcut acest articol, hai să-l împărtășim cu prietenii care iubesc călătoriile. Nu uita să le dai un share și prietenilor tăi. Te invit să îți creezi tu propria experiență, plecând de la informațiile din articolele și itinerariile mele.
Spor la călătorit!
