Iubesc culorile și dramatismul lor. Iubesc vibrația și intensitatea dată de culori tari care inspiră viață și bucurie. Nu cred că aș putea trăi monocrom. Dar, azi, la Cabana Dominic, am descoperit puterea albului …. a albului pur, așezat domol peste brazi, peste vale și peste case. Puterea care m-a îndemnat să stau…. “SĂ ȘED”, cum se spune prin partea locului și SĂ ADMIR.
Puterea albului de iarnă la Cabana Dominic
Recunosc, am zile în care nu știu pe ce să pun mâna mai întâi. Zile în care telefonul sună până când se plictisește și el … săracul…. și atunci, parcă pierd contactul cu mine, căci mă afund în lumea reală, profesională, plină de task-uri. Iar la final de zi, pun capul pe pernă, mulțumită că am reușit să REZOLV task-uri și probleme…. dar parcă ceva lipsește…. și azi, aici, realizez ce este….
Îmi lipsește acel moment de liniște a MEA. Acel moment în care să am sentimentul că am făcut ceva pentru sufletul meu și pentru MINE. Acel moment doar cu mine în care să-mi pun gândurile într-o plasă, să le pun departe și eu să mă contopesc cu natura. Cu acea natură simplă și magnifică, care să-mi picure în suflet pace și bunătate. La Cabana Dominic natura este așa – ca o mamă protectoare care vine să mă ia în brațe, să mă înconjoare cu siguranță și iubire. Aici pare că timpul s-a contractat și că nimic nu poate tulbura starea de pace…. Aici totul este posibil. Nu există limite sau bariere. Sufletul îmi este plin. Dar hai să îți povestesc de ce:
Puși pe pauză la Cabana Dominic
Seara, ajungem destul de târziu și până ne cazăm, se așterne noaptea peste vale…. așa că nu reușesc să mă bucur de loc prea mult de natură. Totuși natura devine furioasă. Ce rămâne de făcut! Ne baricadăm în cabană. DA! Ne baricadăm în cabana, ai auzit bine! Căci, afară se pune pe un viscol teribil… Zăpada cade greu și haotic din cer, vântul mătură tot în calea lui. Șuieră din toți rărunchii….. Noi, în spatele geamului aburit ne bucurăm de căldura dată de micul șemineu din colț și de mirosul de scorțișoară al vinului fiert de pe aragaz.
Din când în când, șuietul vântului este acaparat de sunetul lemnelor trosnind în foc… Pare o doină veche ce vine să ne spună povești de mult apuse la gura sobei…. Dar ți-ai găsit…. Cui să spună? Unor blogger-i și marketer-i dependenți de WI-FI și de rețele sociale…. Ce glumă bună… N-avem noi timp de astea…. Avem treabă.
Apăi, noi cu Universul vrem să ne punem??? mare greșeală….. Căci EL are alte planuri cu noi la Cabana Dominic. Iar când EL „lucrează” și vrea să ne arate ceva, nu e nimic să îl oprească…. Iar în cazul meu chiar își dă silința. Ha ha ha…. Și iar o comite…. Cum stăm noi, viteji, cufundați în Facebook-uri, Instagram-e și TikTok-uri – Universul zice STOP. STOP WI-FI. Simplu, direct și irevocabil ne pune pe pauză. Și credeți-mă… nu avem alternativă ….. ne executăm și îl ascultăm…..
Instant, seara devine magică …… Ne cufundăm în canapelele verde smarald. Închidem luminile. Focul luminează cabana difuz. Din când în când lemnele trosnesc în foc. Vântul ne atenționează că este gardianul nostru și că ne ține captivi în cabană…. Ne bucurăm de liniștea nopții. Un moment rar și prețios.
Puteam să ne dorim oare ceva mai mult? Universule, îți mulțumim că ne-ai pus pe pauză.
Dimineața, pe verandă la Cafea….
Să vă mai spun că am dormit la Cabana Dominic ca niște copii? Că ne trezim devreme dimineață, curioși nevoie mare să vedem peisajul și omătul după noaptea trecută? Useless…
Dăm perdeaua la o parte și spectacolul începe….
Din vârf de deal, de unde șade mica și romantica noastră căbănuță, privim în vale, către văi, păduri și alte piscuri. Norii gri tronează cerul. Vântul s-a mai domolit. Cafeaua fierbe pe foc și umple cabana de o mireasmă plăcută și relaxantă.
Noi blogger-i și marketer-i puși pe pauză, seara trecută de Univers, parcă am intrat în mood și ne place. Ne uităm pe furiș unii la alții și avem un „deal” subînțeles: Ne îmbrăcăm și ieșim pe verandă, să ne bem cafeaua pe balansoare. Zis și făcut…. în 5 min eram echipați și afară pe verandă. Tragem aer în piept și ne așezăm pe balansoare.
Fain moment… așezați în balansoare, cu frigul înțepător care ne cuprinde fără echivoc, cu cafeaua fierbinte în mână, privim liniștea dimineții deasupra văii. Ființe sensibile, capitulăm! Frigul ne gonește în cabană, unde ne bem a doua, a treia cafea….
Cabana Dominic mi-a pătruns iremediabil în suflet și cu siguranța nu voi uita acest loc, în care m-am rupt de cotidian prin puterea magică a naturii. La final, te îndemn pe tine, cititorule, să îți iei și tu o pauză și să vii aici sus la munte. Te asigur că nu vei regreta și că vei pleca cu sufletul plin de sentimente faine și cu mintea plină de amintiri frumoase.
Aceste momente le-am trăit la Cabana Dominic alături de prietenii de la cMaximize. Și ei, la fel ca și mine iubesc călătoriile și promovează locuri faine din România, așa că te invit să arunci o privire pe site-ul lor.
Despre alte cazări inedite în România, găsiți informații și în articolele:
Pensiunea La Bunica – pensiunea cu cea mai frumoasă priveliște din România
Casa Pelinica – “Pedepsiți” în vacanța la bunici
Pensiunea Casa Humor – 10 motive să te cazezi aici
Dacă ți-a plăcut acest articol, hai să-l împărtășim cu prietenii care iubesc călătoriile. Nu uita să le dai un share și prietenilor tăi. Te invit să îți creezi tu propria experiență, plecând de la informațiile din articolele și itinerariile mele.
Spor la călătorit!
