14 ani de călătorii – oameni și experiențe. Mulțumesc!

2019 s-a încheiat și, așa cum îi șade bine oricărui călător, musai trebuie să realizeze bilanțul călătoriilor,  de anul trecut. Anul acesta am vrut să fiu puțin mai ambițioasă decât de obicei și am vrut să fac din bilanțul celor 14 ani de călătorii – bilanțul meu este al oamenilor pe care i-am cunoscut și a lecțiilor pe care le-am învățat de la ei. Vreau să le mulțumesc.

După atâtea locuri vizitate, cel mai mult îmi place să mă uit pe hartă, să văd scris numele acelor locuri în care am fost și să le identific cu persoanele pe care le-am cunoscut acolo. Persoane care mi-au rămas în suflet, pentru că mi-au arătat lumea și cultura lor, modul lor de a gândi și de a se raporta la situații de viață. În cele mai neașteptate momente, oameni diferiți, de altă cultură, pe care nu îi cunoști, de la care nu ai așteptări, îți oferă cele mai frumoase lecții de viață.

Datorită lor eu m-am schimbat și le mulțumesc.

14 ani de călătorii – Ei au creat experiențe, eu am învățat, m-am schimbat și le mulțumesc!

1.Bangkok – Bătrâna de pe stradă – Un Pad-Thai cu bunătate – dăruiește o parte din tine.

2014 – Thailanda, prima țară asiatică vizitată. Era multă informație, mult haos și multă diferență. Prea multă pentru a o asimila într-o zi. Prea mare era distanța între Europa clasică și haosul, nebunia, necunoscutul de aici. Dar era frumos. Era ca un “Dish” sofisticat la care trebuia să te uiți, să îl analizezi și apoi să îl guști.

Ne-am uitat la el – de la fereastra hotelului, din taxi, de pe Baiyoke Sky Tower. L-am analizat – pe străzi, în roof-baruri, în restaurante, în tuk-tuk-uri. Și ne-am făcut curaj și l-am gustat. Eram curioși și rupți de foame. Am ales o tarabă de street food cu Pad Thai, arăta bine și era coadă. Eram atât de stresați să mâncăm, igienic și sofisticat, încât restul nu conta. Ne uitam la cei din fața noastră să vedem cum se prepară și cum arată. Întrebările arogante și mișto-urile curgeau neîntrerupt. Am comandat. 1 minut de Matrix. Mâinile se mișcau precis și sigur. Era gata. Am întins banii să plătesc și să iau porția de mâncare. Privirile ni s-au întâlnit.

Am înțeles! Doi ochi umezi, plini de recunoștință și bunătate m-au fixat. Aproape 40 de grade, umiditate de peste 90% în aer, și ea, o bătrână de peste 70-80 de ani “cocărea” Pad-Thai pentru turiști. Și nu era suparată, și nu era frustrată, și nu se răzbuna pe noi. Era fericită, era bună. Privirea i-a licărit, și-a împreunat mâinile: “Khop khun kha” – Mulțumesc.

A fost cel mai bun Pad Thai pe care l-am mâncat pentru că ingredientele principale au fost bunătatea și bucuria de a oferi.

Mulțumesc…..  Doamna Pad-Thai-ului.

2.Zanzibar – Omul de pe stradă – Zâmbește și fii fericit!

Deși mai fusesem în țări din lumea a cincea, primul impact cu Zanzibarul a fost puțin șocant. Multă mizerie și, și, mai multă sărăcie. Eram în autobuzul care ne ducea către hotel și priveam pe geam. La un moment dat ne-am oprit să luăm ceva de la piață. Șoferul nostru a coborât din mașină și noi l-am așteptat. Pe partea cealaltă a străzii, am văzut un zanzibarez care mergea desculț și avea niște haine rupte și decolorate de soare. Nimic neobișnuit până aici. Dar, omul acela mergea dansând și avea cel mai larg zâmbet pe care l-am văzut vreodată. Era fericit. “De ce? Cum poate?”. Mi-a răsunat imediat în minte. Nu are haine sau încălțări de firmă, merge pe jos, nu are cea mai tare mașină, poate nu are nici telefon. “De ce e fericit? Ce îl face fericit?”

Următoarele două săptămâni petrecute acolo m-au făcut să înțeleg. Valorile sunt altele. Sunt fericiți pentru că se trezesc dimineața. Pentru că sunt sănătoși. Pentru că au ce mânca azi. Pentru că sunt împreună cu familia lor. Trăiesc așa cum au învățat de la strămoși și asta îi face fericiți – “Pole-Pole“.

Dură lecție pentru societatea noastră unde totul se măsoară mercantil și rar găsim fericirea în lucrurile mărunte.

Mulțumesc Zanzibar.

3. Sri Lanka – Beach Club Induwura – Nilan – prietenia, ospitalitatea și ajutorul necondiționat.

Nilan
Seara de Revelion cu Nilan

Eram pentru prima dată pe cont propriu într-o țară asiatică și avusesem o serie de experiențe neplăcute când l-am cunoscut pe Nilan. Eram deja neîncrezătoare și chiar temătoare în acele momente.

Nu știam prea multe despre el. Era administratorul hotelului în care mă cazasem și că îmi aranjase un tur al Sri Lankăi cu un șofer de-ai lui – Kamal. Până să plecăm în acest tur, aveam rezervate câteva zile în Hikkaduwa. Ajunși la hotel, am constatat că responsabilul vânduse camera pe care o plătisem pe Booking, la un preț mult mai mare. Ca alternativă, ne-a oferit o cameră cu apă și mucegai pe pereți. 4 ore de stat în telefon cu Booking. Discuții interminabile cu proprietarul hotelului și cu poliția. Varanii treceau nestingheriți pe lângă noi.

Ziua de Anul Nou - Ritualul srilankez
Ziua de Anul Nou – Ritualul srilankez

Când a aflat de aventurile noastre, Nilan mi-a spus să mă întorc imediat la el la hotel, căci eram în pericol. Mi-a promis că “worse case scenario” mă va caza la el acasă. Serios? Un srilankez să spună asta unui grup de 4 persoane în ziua de Revelion. Asta chiar e WOW!!! Și a fost sincer. Când am ajuns din nou în hotelul lui eram în siguranță și sub protecția lui. Eram “Acasă” – tot staff-ul ne aștepta să sărbătorim Revelionul.

A doua zi, pe 1 ianuarie, Nilan, m-a învățat ce înseamnă ospitalitatea. Nu mai eram străini, nu mai eram turiști. Eram prieteni și a ținut să ne arate acest lucru. Cum? Simplu și adevărat. A povestit familiei lui despre noi. Împreună, au decis să mute ritualul din prima zi a anului din casa lor la hotel. Toată familia a venit să ne cunoască și să sărbătorească împreună cu noi prima zi din an. În Sri Lanka, prima zi a anului se petrece în familie. Într-o ceremonie intimă, se aprind fitile de candelă și se fac urări de bunăstare pentru casă. În acel an, mi-au acordat mie onoarea de a fi prima persoană care aprinde fitilul și care face urări casei. Am stat împreună cu ei la masă și ne-am simțit ca într-o familie.

Ei ne-au acceptat cu brațele deschise și noi ne-am integrat. Pentru noi, au gătit prăjitura lor specifică de Anul Nou – arpacaș cu scorțișoară. A fost cea mai bună prăjitură pe care am mâncat-o ……. cu înghițituri mici și multă apă:).

Mulțumesc Nilan.

4.Sri Lanka – Kamal – modestia, dăruirea, recunoștința și demnitatea.

Nilan ne aranjase un tur al Sri Lankăi cu cel mai bun șofer al lui. ÎI cerusem o persoană care să vorbească engleză foarte bine și care să ne fie ghid în adevăratul sens al cuvântului. Nu voiam doar un șofer. Voiam o persoană care să ne explice cultura, religia, istoria, tradițiile, politica, sistemul sanitar, sistemul de învățământ etc. pe scurt, tot ceea ce era atunci Sri Lanka. Cerințele erau foarte mari și, sincer, nu am crezut că în acea țară voi găsi un astfel de om – preconcepții de copil ținut în fața blocului, crescut pe asfalt.

Kamal era un om simplu și respectuos. Am făcut cunoștință cu el și ne-a plăcut. Știți… era senzația aceea de bine, pe care o ai în preajma unui om pe care abia l-ai cunoscut. Apoi, am petrecut cu el 5 zile pe drumurile Sri Lankăi. În tot acest timp, într-o engleză impecabilă, cu o dăruire și o răbdare extraordinare, ne-a răspuns la toate întrebările pe care le-au putut născoci 4 turiști curioși. Omul ăsta chiar își iubea țara, așa cum era ea. Era a lui și acolo era locul lui. Era recunoscător pentru tot ceea ce avea și nu avea nici un regret.

Sri Lanka - cu Kamal în Yala Park
Sri Lanka – cu Kamal în Yala Park

Am vrut să îl răsplătesc pe Kamal, să îl fac să fie egalul nostru și l-am jignit. Lecția a fost dură, însă am învățat-o pe propria-mi piele. În Sri Lanka, șoferii nu au voie să stea în locurile publice cu turiștii pe care îi însoțesc (ex. restaurante, hoteluri). Pentru ei există spații special destinate. Crescută bine de acasă, să nu fac diferențe și să judec totul din prisma culturii mele europeano-române, am ținut morțiș ca, la prânz, Kamal să mănânce cu noi.

Foarte frumos, ai spune. Însă, nu a fost așa. Proprietarul restaurantului a venit să îmi explice, personal, că nu este permis așa ceva și că fiecare își are locul lui. Încăpățânată, din fire, sub amenințarea că vom pleca din restaurant, am obținut ce mi-am dorit. Pentru Kamal, nu a fost o onoare, ci mai degrabă o jignire. Cu un comportament și maniere impecabile, a servit o supă și nu a ridicat ochii din farfurie tot timpul. Apoi, sub pretextul că trebuie să meargă să ne pregătească mașina, s-a scuzat și a plecat.

Tăcerea și atitudinea lui de la masă au spus mai mult decât 1000 de cuvinte.  Am realizat atunci, că oamenii sunt diferiți și că au obiceiuri diferite. Am învățat că nu trebuie să mă impun pentru că așa știu eu de acasă că e bine. Am învățat să observ și să accept că lucrurile pot fi diferite. Și asta nu e un lucru rău. Sunt doar diferite de ceea ce știu eu.

Mulțumesc Kamal.

5.IordaniaTown of Nebo Hotel – Fares – bucuria momentului.

Pe Fares l-am cunoscut într-o seară de decembrie când am plecat din Petra către Mount of Nebo. Era proprietarul hotelului agro-turistic de pe Mount of Nebo, unde aveam cazare. Când am ajuns la hotel, a ieșit să ne întâmpine cu un zâmbet jovial și cu niște ochi calzi, plini de optimism. Ne-a servit ceai cu nuci și cardamon. Fares – carismatic, ospitalier și foarte comunicativ, ne-a fascinat din prima clipă cu poveștile sale despre Iordania și Mount Nebo. Am stat mult timp la taclale, noi am întrebat, el ne-a răspuns. Subiectele erau inepuizabile.

Pe Mount Mebo cu Fares
Pe Mount Mebo cu Fares

Eram curioase să aflăm ce înseamnă Iordania, ce e specific, care este acea lume. Fares, creștin într-o țară musulmană, ne-a răspuns plin de siguranță și de carismă la fiecare întrebare. Ne-am simțit în siguranță. Eram între prieteni.

Nu ne doream să terminăm de sporovăit, dar, după o zi pe drum, foamea și-a făcut simțită prezența. Așa am aflat că, Fares a fost bucătar sous-chef într-unul dintre cele mai faimoase restaurante din New York. Și cum îi șade bine unui bucătar, Fares, ne-a pregătit o cină după o rețetă a bunicii lui. Sub pretextul de a continua poveștile, ne-a luat cu el în bucătărie și, împreună, am gătit rețeta bunicii – carne de oaie cu “butterlamp”. Am gătit, impropriu spus…… am tăiat ceapa și am mestecat în oală – atât știam noi din rețetă. Fares a fost foarte mândru de noi.

A fost unul dintre cele mai frumoase momente în Iordania: să stau în bucătăria unui sous-chef cu experiență de New York, să gătim, să povestim ca niște prieteni vechi, care nu s-au mai văzut de ceva vreme, și totul să fie totul atât de natural, de simplu, de ușor, de plăcut, de armonios. Cu un zâmbet viața este mai ușoară.

Mulțumesc Fares.

 

6.Jogyjakarta – Alamanda Villa’s and Advenure – Frans – locul tău nu e unde te naști, ci unde te simți acasă.

L-am întrebat “De ce aici, din toată lumea asta mare?“ și mi-a răspuns “Aici mă simt acasă!”

Frans
Frans

Fost căpitan de vas de croazieră, după aproape 35 de ani de străbătut lumea, Frans s-a stabilit Jogyjakarta. Prietenul său cel mai bun și partenerul de afaceri este javanez – de aici, și pasiunea pentru acest loc. Ce face el diferit? Arată turiștilor noua lui “casă”, împărtășește dragostea lui pentru Java, creează experiențe.

Frans a cumpărat o orezărie și, în mijloc a construit câteva căsuțe. El le gătește oaspeților săi mâncare javaneză după rețete tradiționale și le asigură experiențe tipice. Excursiile zilnice pe care le propune turiștilor sunt adevărate incursiuni în cultura javaneză și cel mai autentic lucru este că turiștii sunt însoțiți de studenți de la Universitatea de turism din Jogyjakarta.

Java este cunoscută pentru Kopi Luak, însă nu este cafeaua tradițională javaneză. Cea tradițională este cafeaua cu anason, cuișoare, nucușoare, floare de “Bunga Rosella“ și un pic de zahăr. În cafeneaua unui cochet Boutique Hotel am băut pentru prima dată această cafea. Atât de mult mi-a plăcut, încât, atunci când am ajuns în piața din Jogyjakarta prima oprire a fost la “Taraba de Mirodenii“. Am făcut un stoc de mirodenii care mi-a asigurat cafeaua pentru vreo 5 ani. Gustul cafelei cu mirodenii, mă duce mereu acolo, în acel Boutique Hotel. Tot în piață am mâncat de la tarabe și am probat costume tradiționale.

Așa am învățat că ceea ce te caracterizează, ce te reprezintă poate fi ceva adoptat, ceva ce nu este al tău prin naștere. Și dacă este al tău și este prețuit, e împărtășit cu naturalețe și candoare. “Asta e, take it or leave it!”. Și……..între noi fie vorba, nu ai cum să nu te îndrăgostești de cultura javaneză.

Mulțumesc Frans.

7.Dhiffushi – Crown Beach HotelAnil –  fii unic. Nu te încadra în tiparele societății.

O zi stată pe șezlong vs. o lume nouă de explorat. Era suficient. Ne-am odihnit de pe drum, ne-am relaxat. Acum era timpul să explorăm. Să cercetam. Aveam nevoie de o persoană care să ne arate acea lume. Așa l-am cunoscut pe Anil – Activities MaAnil Dhiffushi Maldivenager la hotelul nostru. Maldivian crescut în Kuala Lumpur, după principiul “Enjoy every pleasure of your life” și revenit în țara lui musulmană – plină de reguli stricte, preconcepții și tipare comportamentale – Anil a reușit să fie el.

A reușit fără să facă compromisuri, fără să se alinieze unei mentalități în care nu crede și care nu îl caracterizează, care nu este a lui, doar pentru a fi acceptat de societate.

Și cum e să fii mereu în centrul atenției …. “E fără excese, pentru că limitele mi le stabilesc singur” – a răspuns Anil gândului meu nerostit.

Anil a fost mereu cu zâmbetul pe buze, mereu atent la nevoile și dorințele noastre. Cu o engleză impecabilă, a răspuns la fiecare rugăminte a noastră și la orice întrebare despre actualul Maldive / Dhiffushi. Ne-a arătat plusurile și minusurile acestui paradis, și astfel, ne-a ajutat să avem o experiență cât mai tradițională și mai autentică. A fost greu să ne luăm la revedere…..ne-am spus “Pe curând”.

Mulțumesc Anil.

8.Phuket / Patong Beach – Pim – Massage Salon – fă ce te face fericit.

Pim TailandaDupă o zi plină: excursii, plimbări, cumpărături, în Patong, ritualul trebuie urmat – un binemeritat masaj înainte de somn. Nu aveam chef în acea seară, dar aveam nevoie. La ultimul salon de lângă hotel, am intrat. I-am cerut recepționerei un masaj relaxant și m-a rugat să aștept. Am auzit, în spatele meu o voce blândă. M-am întors și am văzut-o. Mi-a zâmbit cu candoare și a întins mâna: Pim. Am povestit mult. Pim este o thailandeză care după 20 de ani locuiți în Suedia alături de soțul ei – Profesor de filozofie, a revenit acasă. După moartea soțului ei, Pim știa că el este mereu cu ea și a decis să fie fericită. Cum? Făcând ceea ce iubea cel mai mult – masaj și grădinărit. Și acesta este mesajul ei către ceilalți. Fii fericit și dăruiește o parte din tine.

Mulțumesc Pim.

 

9.Gili Trawangan – Sara – Dream Village Hotel – ai grijă de tine, stabilește-ți limite.

 Când am văzut-o prima dată pe Sara am crezut că este un copil de 10 ani cu un chip de femeie matură. Sara avea 37 de ani, 1,70m și 38 de kg. Vorbea matern 4 limbi străine și era foarte descurcăreață.  Misterul meu – de ce o europeancă cu atâta potențial este recepționeră la un hotel pe o insulă necunoscută (la vremea aceea). Curând aveam să elucidez acest mister. Povestea nu este dintre cele mai fericite. Sara fusese designer de interior în Monaco (intuiția nu mă înșelase). Stresul și presiunea jobului i-au afectat sănătatea.

Într-o dimineață s-a trezit, și-a umplut un ghiozdan cu haine, și-a scris demisia și a plecat la aeroport. După 4 luni a ajuns în Gili Trawangan. Aici, proprietarul hotelului i-a oferit acest job. Încerca să se refacă fizic și psihic, să revină la viață, “să trăiască din nou”.

Mulțumesc Sara.

Ce înseamnă a călători? E pasiune. E dependență. E drog. E cunoaștere. E check-in. Sau e doar pentru a vedea peisaje, a face poze și a bifa pe Facebook încă o locație și a avea popularitate? Pentru mine, a călători înseamnă să fii curios, să cunoști, să afli, să vezi, să te interesezi, să experimentezi, să simți, să reflectezi și poate să te schimbi.

Și, DA, mi-a luat 2 săptămâni să scriu acest articol, pentru că cel mai greu este să transformi experiențele în sentimente și sentimentele în cuvinte.

Și DA, merită să călătorești. Pentru ei, pentru tine. Pentru aici, pentru acolo. Pentru experiențe și pentru sentimente. Pentru acel mulțumesc oferit lor din suflet. Și check-in-ul este doar o invitație pentru sentimentul de dincolo de poză. E o provocare ce poate deveni reală.

Voi ce experiențe ați trăit? Cui ați vrea să spuneți “Mulțumesc!”?

 

Dacă ți-a plăcut acest articol, hai să-l împărtășim cu prietenii care iubesc călătoriile. Nu uita să le dai un share și prietenilor tăi. Te invit să îți creezi tu propria experiență, plecând de la informațiile din articolele și itinerariile mele.

Spor la călătorit!

Share on facebook
Distribuiti pe Facebook
Share on twitter
Distribuiti pe Twitter

Itinerarii

Europa

Barcelona

30,00 lei

Asia

Iordania

50,00 lei

Europa

Gibraltar

15,00 lei

Europa

Malaga

30,00 lei