Cu câteva zile în urmă am vizitat Muzeul de Pânze și Povești de la Mândra din Țara Făgărașului. Mă așteptam să cunosc un muzeu al tradițiilor, al lucrurilor vechi păstrate cu sfințenie cu menirea de a arăta călătorului ce îi calcă pragul, o frântură din viața pe care o duceau bunicii noștri. În niciun moment nu mi-am închipuit că o voi descoperi pe Mama Ruța cu a ei poveste atât de frumoasă și atât de călătoare. Poate, de aceea, mi-a atins atât de mult sufletul – pentru că poveștile noastre semănă. Pentru că amândouă ne-am dorit cu ardoare să cunoaștem lumea de dincolo de satul, de orașul sau de țara noastră.
…….și eu îmi doream să văd lumea.
Pasiunea mea pentru călătorii a început acum mai bine de 25 de ani. Pe vremea aceea citeam în cărți despre locuri, despre oameni, despre civilizații și lucruri nevăzute și neștiute pe la noi. Pe vremea mea, a “Generației Cheia la Gât”, nu exista internet, nu existau click-uri sau site-uri. Erau doar pagini de cărți ascunse printre rafturile bibliotecilor. Citind din cărți, vedeam cu ochii minții cum sunt acele lucruri de prin alte țări.
De multe ori, rămâneam cu cartea în brațe și începeam să visez cu ochii deschiși la acele locuri. Apoi, luam Atlasul Geografic – Biblia mea de pe vremea aceea – și buchiseam să găsesc vreun indiciu despre acele minunății. Mereu mă gândeam: „Oare ce ar trebui să fac să ajung în acele locuri?” Și lucrurile s-au întâmplat.
……. și Mama Ruța își dorea să vadă lumea.
Mama Ruța tânjea să afle cum era lumea necunoscută ei. Cum era acea Americă unde pleacă toată lumea? Cum este lumea de pe alte continente?
Și Mama Ruța le vedea tot cu ochii minții, tot prin joc. Când nepoatele sale erau mici, Mama Ruța le învăța geografie prin joc, cu ajutorul suveici: “Aveam un glob pământesc, mare și vechi. Ea dădea zvârrr! cu suveica printre ițe, noi roteam globul și puneam degetul să-l oprim. Și găseam Argentina. „Hai, încă o dată! Eu am dat de trei ori cu suveica, voi unde ați ajuns?” Și tot așa ne jucam.”, ne povestește nepoata ei Alina.
Cine era Mama Ruța a lu’ Cuculaie?
„Mama Ruța a lu’ Cuculaie, din Mândra, era o femeie dibace, credincioasă, harnică, înțeleaptă și bună ca pita lui Dumnezeu! Era pricepută la tot ce ținea de rânduiala muierească: la gătit, la cusut, la iubit și la crescut frumos copii, la rugat Dumnezeu pentru pace și liniște. Războiul de țesut nu ieșea niciodată din casa dumneaei! Era singura care mai știa să „descebăluiască” modelele de ‚țesături vechi, într-un soi de rețetă, ca un portativ muzical. Din scriitura asta, mai apoi, femeile din 15 sate dimprejur, urzeau, dădeau prin spată și țeseau zestrea Țării Făgărașului! Mama Ruța avea o suveică! Unealtă veche de lemn, cu care se poartă firul printre ițe în război și cu care se țese pânza! (Țara Cerurilor Deschise – jurnal de călătorie)”(sursa: Alina Zară)
Cum s-a născut povestea suveicii călătoare?
Din păcate, Mama Ruța nu a apucat să își îndeplinească visul. Dar visul s-a îndeplinit.
Alina, nepoata mamei Ruța, după câțiva ani de la moartea bunicii ei, a descoperit, într-o ladă veche, suveica preferată a bunicii sale. Printre amintirile trezite de suveică, Alina și-a adus aminte și de dorința bunicii sale: „aș vrea ca suveica mea să colinde pe tot Globul Pământesc! Să le povestească tuturor ce harnici, faini și cu rost îs oameni de pe la noi și să aducă acasă povești din lumea largă!”(sursa: Alina Zară)
Dorind să îi îndeplinească această dorință bunicii sale, Alina a dezvoltat un proiect foarte frumos și unic în lume: “Suveica Mamei Ruța în jurul lumii”. Cu ajutorul prietenilor și al celor care s-au înscris în proiect, suveica, a pornit la drum, către toate colțurile pământului! Cu fiecare călătorie realizată, suveica a îndeplinit dorința Mamei Ruța – a dus și a adus povești de pe tot mapamondul, în micul sat Mândra, din Țara Făgărașului!
Până acum suveica a călătorit deja peste 1 milion de kilometri prin lume, prin locuri și destinații dintre cele mai felurite: America de Sud (Chile, Argentina și chiar Ushoaia), Coreea, Siberia, Bali și multe alte locuri. Toate episoadele călătoriei le regăsiți online aici. iar în imagini la Muzeul de Pânze și Povești de la Mândra.
Muzeul de Pânze și Povești de la Mândra
Pentru a oferi un loc acestei povești și pentru a transmite mai departe tradițiile din Țara Făgărașului, Alina și sora ei au demarat un proiect de familie, dedicat oamenilor și poveștilor locului – Muzeul de Pânze și Povești. Așa cum ne spune și numele aici găsim prezente tradițiile locului sub diverse forme: colecții de pânze, colecții de povești (sub formă de cărți poștale), atelierele Mândra Chic, proiecte dedicate, copiilor din comunitate care pe timpul verii vin aici să învețe aceste tradiții prin joc.
Am vizitat și noi casa în care se găsește muzeul, casa care este chiar a Mamei Ruța. În timpul vizitei, Alina ne-a povestit că această casa este una dintre casele din Mândra ce a fost “făcută cu bani din America”. Și, uite așa am aflat încă o altă poveste interesantă. La fel ca și în zilele noastre, la începutul anilor 1900 oamenii din zonă plecau la muncă în America. Timp de 6 luni mergeau cu vaporul până în America, stăteau acolo un an, și apoi încă 6 luni dura călătoria de întoarcere. În acest timp, ei strângeau cam o mie de dolari, cu care își construiau o casă. Foarte mulți oameni au plecat atunci din Țara Făgărașului în America. Se spune că Unchiul Ioan, în călătoria lui spre America, s-ar fi aflat chiar pe vasul Carpathia, cel care a salvat supraviețuitorii de pe Titanic. El s-a întors, acasă în Mândra ca să povestească despre această întâmplare și a venit și cu mia de dolari cu care a ridicat, împreună cu mătușa Maria, casa mult visată.
Casa, azi, după ce a suferit câteva modificări a fost transformată într-un muzeu compus din:
a) Casa de Sus
Aici. am găsit amenajate 2 camere cu obiecte ce i-au aparținut Mamei Ruța – patul de zestre, mașina de cusut Singer, războiul de țesut funcțional cu toate acele necesare, dulapul cu pânzături și cămăși sau ii.
b) Camera cu povești
În a doua cameră am găsit suveica originală a Mamei Ruța, poveștile de călătorie și un loc în care putem reînvia tradiția cărților poștale.
Vechea carte poștală e încă tradiție la Muzeul de Pânze și Povești
O vizită la Muzeul de Pânze și Povești a fost și un prilej de a face un cadou inedit celor dragi. Azi, în ziua în care totul este digital, Alina ne-a întrebat: „Cunoașteți vreo adresă?”. Trebuie să recunosc că întrebarea m-a intrigat puțin…. Alina a continuat….”Alta, decât cea din buletinul vostru…” …. am stat un pic să mă gândesc… Oare știu? Dar de ce ne întreabă?
Alina ne-a lansat o provocare – să trimitem o carte poștală, sau o vedere cum îi mai zicem noi, unei persoane dragi. Tare mult mi-a plăcut această provocare, deși, mi-a dat ceva de furcă până am reușit să îmi aduc aminte adresa corectă. Peste o săptămână, am primit un mesaj de la destinatarul cărții poștale (cea mai bună prietenă a mea C.). Surpriza a fost foarte mare. Nedumerire. Curiozitate. Cine? De unde? Nu se aștepta să găsească în cutia poștală o vedere cu scris de mână, căci de prea mult timp, ea primise doar facturi și materiale promoționale în căsuța poștală.
Și eu, și ea îți mulțumim Alina. Eu pentru că mi-ai oferit prilejul de a face o bucurie unei persoane dragi sufletului meu, și C. pentru că a primit un cadou atât de inedit în zilele noastre.
Mama Ruța și „Mândră Chic – Zestre Contemporană”
Alina, a dus mai departe dorința bunicii ei de a păstra tradițiile lumii sale și de a le împărtășii lumii întregi. Îmbinând modernismul, cu modelele tradiționale și cu paremiologia neaoșă din Țara Făgărașului, s-a născut proiectul „Mândra Chic – Zestre Contemporană”.
O altă ramură din cadrul Muzeului de Pânze și Povești, este cea care creează zestre contemporană, sub formă de manifest cultural! Mândra Chic înseamnă slow fashion, produs local, făcut pe îndelete, original și asumat, înseamnă design autentic și responsabil, lucru manual care însumează sute de ore de dichis și bună rânduială, pledoarie pentru consumul de produs românesc și susținerea micului artizan local.
Și pentru că este o poveste atât de frumoasă și de specială, promit să o port cu mândrie prin lume. Nu este suveica Mamei Ruța, dar este „Tricoul de Vacanță” dăruit de Alina. Să vedem câți km va parcurge tricoul meu de suflet, tricoul Mândră Chic….
Dacă v-a plăcut tricoul meu din Zestrea Contemporană, intrați pe site-ul Mândră Chic.. sau pe Facebook și alegeți-vă propriul tricoul personalizat. Eu deja îl am pe al meu.
Despre alte locuri inedite din Țara Făgărașului, găsiți informații și în articolul:
Țara Făgărașului – Mama Ruța și povestea suveicii ei călătoare
Dacă ți-a plăcut acest articol, hai să-l împărtășim cu prietenii care iubesc călătoriile. Nu uita să le dai un share și prietenilor tăi. Te invit să îți creezi tu propria experiență, plecând de la informațiile din articolele și itinerariile mele.
Spor la călătorit!
