În inima Transilvaniei, la Sfântu Gheorghe, în județul Covasna, am găsit un loc încărcat de istorie și semnificație pentru comunitatea românească: Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe. Astăzi un punct muzeal vibrant, acest edificiu este un simbol al rezistenței culturale și al luptei pentru păstrarea identității într-un context multietnic complex. Povestea sa începe la sfârșitul secolului al XVIII-lea și continuă până în zilele noastre, oferind o fereastră prețioasă către începuturile învățământului în limba română în această regiune.
Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe – Decretul
Imperial care a dus la nașterea unei Școli (1790-1799)
Contextul istoric al sfârșitului secolului al XVIII-lea a fost unul definitoriu pentru comunitățile românești din Transilvania. Edictul de Toleranță al împăratului Iosif al II-lea, din 1781, a adus o rază de speranță. El a permis românilor să își construiască biserici de piatră, cu condiția ca parohia să aibă cel puțin 50 de familii. Această schimbare legislativă a creat premisele nu doar pentru o viață spirituală mai stabilă, ci și pentru dezvoltarea unei infrastructuri educaționale proprii. Atunci a fost înființată Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe.
Astfel, pentru obștea ortodoxă din Sfântu Gheorghe, cunoscută atunci ca Sepsi Szent Georghi, drumul către o școală confesională a fost deschis de Decretul 8363 din 1790 al „Înălțatului Guberniu” al Transilvaniei. Acest document a autorizat comunitatea să construiască atât o biserică, și o școală. Construcția noii biserici de zid a început pe amplasamentul celei vechi de lemn. La scurt timp, în 15 iunie 1799, magistratul orașului a fixat locul pentru noua școală. Până la finalizarea clădirii, cursurile s-au ținut într-o locuință închiriată a grănicerului secui Dants Ioan. Acest lucru evidențiază determinarea comunității de a-și asigura educația copiilor.
Anul 1799 rămâne, așadar, data oficială a primei atestări documentare a școlii. Este un reper esențial în istoria învățământului românesc din zonă. Clădirea inițială era una modestă, construită din bârne, cu acoperiș de șindrilă, specifică arhitecturii vernaculare a zonei. Avea două încăperi mari și un acces printr-o încăpere mai mică, iar la capătul estic se afla o pivniță cu pereți din piatră.
O Școală pentru Comunitate: Secolul al XIX-lea
În anii săi de început, școala confesională ortodoxă (azi Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe) a devenit rapid un centru educațional important. Dovada o constituie mărturiile din secolul al XIX-lea, care arată că aceasta era frecventată nu doar de copiii ortodocși, ci și de cei reformați și romano-catolici. Acest fapt a fost consemnat în lucrarea de referință a lui Berecz Gyula din 1893. Aici se sublinia: „Școala Confesională ortodoxă din Sfântu Gheorghe, a fost frecventată nu doar de ortodocși, ci și de reformați și romano-catolici, deci se presupune că a fost o școală bună” . Așadar, Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe a jucat un rol de coeziune în comunitatea locală, depășind barierele confesionale.
Viața școlii a fost, însă, presărată cu provocări materiale. În 1870, starea clădirii se degradase semnificativ. Era descrisă ca fiind „atât de mică și întunecoasă” încât abia se puteau ține prelegeri. În același an, comunitatea a hotărât să o reconstruiască. Printr-o circulară a Arhiepiscopului Andrei Șaguna, s-a dispus strângerea de fonduri prin colectă publică în toate parohiile din Ardeal, pentru repararea bisericii și a școlii. Această mobilizare demonstrează solidaritatea și importanța acordată acestui așezământ.
Reconstrucția a adus și modificări clădirii între 1870 și 1900. Pe latura vestică a fost adăugată o nouă încăpere. Ea servea drept locuință pentru preot, care, de obicei, îndeplinea și rolul de învățător.
Școala confesională ortodoxă (azi Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe) a funcționat până în anul 1873. Din 1874, elevii români ortodocși au fost nevoiți să frecventeze școlile comunale de stat, unde predarea se făcea în limba maghiară. Această întrerupere a marcat o nouă etapă. Clădirea a fost folosită ulterior, până la începutul secolului XX, doar pentru cursurile de catehizare ale elevilor ortodocși, menținându-se astfel o legătură educațională cu comunitatea.
Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe – Declin,
Transformare și Redescoperire (Secolele XX-XXI)
Secolul XX a adus o nouă serie de schimbări pentru vechea clădire școlară. După 1919, învățământul de stat s-a desfășurat în limba română. Astfel, organizarea unui învățământ confesional ortodox separat să nu-și mai avea rostul. Clădirea în care a funcționat Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe a trecut prin diverse utilizări: a fost închiriată primăriei pentru administrarea târgului de vite, a servit ca locuință pentru diferiți chiriași, iar în perioada 1940-1944, odată cu scăderea drastică a numărului de credincioși ortodocși din cauza refugiului, averea parohiei a ajuns sub administrarea autorităților locale.
După 1960, în localul fostei școli confesionale a funcționat o școală pentru copiii de etnie romă din cartierul apropiat. Mai târziu, clădirea a intrat în patrimoniul statului și a fost administrată de diverse instituții. A fost folosită pentru locuit, ceea ce a dus la modificări semnificative ale structurii interioare, fiind adăugate utilități și compartimentări noi. Astfel, identitatea sa originală părea pierdută.
Salvarea a venit în anul 2003! Printr-o Hotărâre de Guvern, imobilul a fost trecut în administrarea Ministerului Culturii, pentru a fi amenajat ca punct muzeal de către Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni (MNCR). A urmat o amplă cercetare istorică, condusă de dr. Ioan Lăcătușu. El a identificat și studiat izvoarele documentare, și a realizat ample lucrări de reabilitare între 2006 și 2011. Rezult atul:fiecare încăpere a fost readusă la aspectul său inițial de școală confesională.
O Călătorie în Timp: Prima Școală Românească din Sfântu
Gheorghe devine Punctul Muzeal de astăzi
Astăzi, Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe este un punct muzeal deschis publicului, oferind o experiență educativă complexă. Organizat în patru încăperi, muzeul reconstituie atmosfera specifică perioadei:
- Sala de Clasă: Este inima muzeului. Aici se regăsesc bănci școlare originale și reproduceri, pe care sunt dispuse rechizite specifice: tăblițe de ceară, tăblițe negre de ardezie, caiete, tocuri, penițe, călimări și socotitori. În această sală au loc frecvent ateliere interactive de scriere. Aici copiii și vizitatorii pot experimenta cum se învăța acum sute de ani.
- Vestibulul: Funcționează ca spațiu de primire și introducere în istoria locului.
- Biblioteca: Această încăpere găzduiește expoziții temporare. Găsim aici o colecție impresionantă de documente de epocă. Aici pot fi văzute manuale școlare antebelice și interbelice, cărți religioase, anuare și publicații care conțineau cunoștințe despre agricultură, gospodărie sau construcții. Astfel avem o imagine completă asupra vieții culturale și practice a vremii.
- Locuința Învățătorului: Această încăpere ilustrează viața privată a dascălului de altădată. Mobilierul de epocă, costumul popular românesc, țesăturile interioare specifice zonei și obiectele de uz casnic. Astfel. se creează o atmosferă autentică. Biroul la care învățătorul din Prima Școală Românească de la Sfântu Gheorghe își pregătea lecțiile și redacta corespondența este acel detaliu care personalizează și umanizează istoria.
Importanța acestui muzeu depășește însă granițele localității. Într-o regiune cu o istorie marcată de diversitate, acest muzeu este considerat un act de recuperare a unei părți importante din istoria locală.Astfel, muzeul devine un ambasador al memoriei, un loc unde trecutul multicultural al zonei este adus la lumină și explicat. Prin programele sale educaționale (atelierele de scriere cu pană sau pe tăblițe de lemn), muzeul reușește să fie o instituție „vie”. El conectează generațiile și păstrează vie flacăra cunoașterii.
Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe – Concluzie
Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe este mai mult decât un monument istoric. Este o mărturie a tenacității și a dragostei pentru cultură a unei comunități care, în urmă cu peste 200 de ani, a luptat pentru dreptul la educație în limba sa maternă. De la autorizarea din 1790, prin deceniile de funcționare confesională, perioada de declin și uitare, până la redescoperirea și transformarea sa într-un punct muzeal de referință în anul 2011, fiecare etapă a vieții sale reflectă istoria zbuciumată a românilor din Transilvania. Vizitarea sa este o călătorie emoționantă în timp. Ne amintește de importanța fundamentală a educației și a păstrării identității culturale. Să nu o ratați!
Aceste comori ascunse din județul Covasna le-am descoperit la invitația prietenilor de la Visit Covasna. Multe alte locuri, deopotrivă minunate și încă necunoscute găsiți pe site-ul lor. Așadar, dacă aveți chef de o vacanță diferită, cu locuri inedite, haideți în Covasna. Și, pentru aici, este un ținut de o frumusețe incredibilă, cu o bogată istorie nobiliară, îți las și două recomandări de cazare: Hotel Castel Daniel și Casele de Oaspeți ale contelui Kalnoky de la Micloșoara. Veți avea o vacanță WOW!
Despre alte destinații inedite din Sfântu Gheorghe, găsiți informații și în articolele:
Muzeul Cinegetic din Ținutul Secuiesc (Destinații inedite în România – ep.40)
Top 10 locuri inedite de văzut în Sf Gheorghe Covasna în 2026
Top 13 locuri de vizitat în județul Covasna
Dacă ți-a plăcut acest articol, hai să-l împărtășim cu prietenii care iubesc călătoriile. Nu uita să le dai un share și prietenilor tăi. Te invit să îți creezi tu propria experiență, plecând de la informațiile din articolele și itinerariile mele.
Spor la călătorit!