Dacă ați fost de prea multe ori în Sibiu și vreți să vedeți și altceva în afară de destinațiile clasice, vă propun o destinație puțin altfel. La doar 17 km de Sibiu, pe drumul spre Mediaș, găsim Cetatea Slimnic. Foarte puțin cunoscută și aproape deloc mediatizată, este un loc pe care vă recomand să nu îl ocoliți. Merită fiecare clipă petrecută aici.
Experiența la Cetatea Slimnic
Pentru noi a fost o surpriză extraordinară, mai ales, după ce, am rămas cu un gust amar în urma vizitei de la Palatul de la Avrig. A fost un exemplu de “Se poate! Este posibil!”
În general, în Transilvania, cetățile fortificate au câte un administrator care se ocupă de îngrijirea și conservarea cetății. Cei pe care noi i-am cunoscut la Slimnic ne-au arătat cum poți să faci mult cu puțin și că zicala românească “Omul sfințește locul” se aplică 100%.
Deși, Cetatea Slimnic nu este cunoscută, nu are în spate o poveste sau o istorie care să îi atragă turiști, este una dintre locațiile care mi-a plăcut cel mai mult.
Accesul în Cetatea Slimnic
Ca să ajungi la cetate, din drumul principal (șoseaua Sibiu – Mediaș) sunt 2 drumuri de acces. Din păcate, acestea nu sunt asfaltate. Se poate urca cu mașina până sus, la poarta cetății sau se poate parca jos, la drumul principal. Hazliu, și chiar drăguț, prețul este afișat pe poartă de la intrarea în cetate – 3 lei de persoană. Orarul – 10.00-19.00.
Ca să poți întra în Cetatea Slimnic, accesul se face pe partea stângă și, într-un mod neaoș, vizitatorul trebuie să sune la poartă pentru ca să i se deschidă. Pentru că este o cetate locuită, când am intrat m-am simțit ca și cum aș fi fost în vizită la cineva acasă.
La pas prin Cetatea Slimnic …
Încă de la intrare, am fost plăcut impresionată de atenția față de detalii și de grija pe care cei de aici au acordat-o locației. Peste tot sunt flori viu colorate, tot felul de vase tradiționale expuse, iarba cosită, mici detalii improvizate care să facă locul mai prietenos, totul curat, frumos și aranjat.
Domnii aveau treabă în mica lor gradină de legume, așa că ne-au spus 2-3 cuvinte despre Cetatea Slimnic și ne-au lăsat să o explorăm singuri. Ne-am plimbat în liniște și am admirat fiecare colțișor.
Apoi, ne-am dus să vedem Camera Împăcării, pe seama căreia am stârnit câteva glume și, ne-am amuzat copios.
Apoi, am străbătut curtea și am urcat în turn să admirăm priveliștea. Urcarea în Cetatea Slimnic este destul de abruptă, însă cu puțină atenție se poate ajunge în turn. Merită din plin efortul, căci priveliștea este foarte frumoasă.
La final, ne-am dus să plătim biletul de acces, căci, dânșii erau mai preocupați să ne placă locația, să ne simțim în largul nostru, decât să plătim o intrare modică de 3 lei. Frumoasă lecție este un lucru făcut din suflet.
Scurtă istorie a Cetății Slimnic, denumită și Stolzenburg – Cetatea Mândră
1282 este anul în care Vaticanul recunoște drepturile de Protopop ale părintelui Reinaldus de Stolchumbrecht. Prin atestarea acestor drepturi, este menționată pentru prima dată într-un document oficial această cetate.
Cetatea Slimnic a fost construită între sec. XIV-XVIII și, inițial a fost o cetate refugiu. Înaintea fortificării bisericilor, în Transilvania, existau aceste cetăți de tip refugiu, construite pe un deal din apropierea localității. În sec. XIV-lea, Cetatea Slimnic deja exista, când pe latura sa nordică a fost construită o capelă gotică. La finalul aceluiași secol, a fost începută construcția unei biserici, probabil, care nu a fost finalizată niciodată.
În sec. XV-lea, Cetatea Slimnic se extinde și se construiește turnul-clopotniță și o încăpere pentru preot.
În sec. XVI-lea, având în vedere, vremurile în care cotropitorii turci atacau cetățile și satele, zidurile Cetății Slimnic au fost adaptate pentru luptă. Cetatea a fost înălțată și fortificată cu metereze și ochiuri de acces pentru arme. Primul atac turc împotriva cetății a avut loc în 1438 și a fost respins. Din păcate, după ce a fost cucerită pe rând de trupele lui Sigizmund Bathori și ale lui Ali Pasa, în 1707 cetatea a fost distrusă de trupele comandantului Lorenz Pekri. În 1717 s-au început lucrările la restaurarea ei. Curând acestea au fost sistate din cauza epidemiei de ciumă. Din păcate, pentru că devenise o ruină, în sec XIX-lea, locuitorii satului Slimnic au transformat cetatea în sursă de materiale de construcții pentru alte edificii.
Legendele Cetății Slimnic
Povestea atacului curuţilor
„Una dintre legendele cetății Slimnicului”, povestește că „…în Cetatea Slimnic se apărau bărbații satului care puteau să poarte arme și câteva zeci de soldați austrieci. Provizii aveau suficiente, iar apă de băut aveau din fântâna săpată în stânca pe care fusese ridicată cetatea. (…) După multe săptămâni de asediu, cu pierderi de vieți omenești în ambele tabere, apărătorii cetății erau la fel de bine hrăniți și nu dădeau semne că ar suferi de înfometare. Se întrebau curuţii cum se face că cei din Cetatea Slimnic, măcinați de foame, nu ridică steagul alb ca să ceară pace și îndurare. Oricâte provizii ar fi avut, asediul îndelungat ar fi golit cămările cu alimente. Ei nu știau că în urmă cu zeci de ani, după asediul lui Zápolya, sașii săpaseră un tunel lung și adânc ce lega cetatea de o capelă din cimitirul săsesc, trecând pe sub albia pârâului Slimnic și pe sub drumul care lega cetatea Sibiului de cea a Mediașului. De câteva ori pe săptămână, locuitorii râmași în sat, femeile, copiii și bătrânii, în frunte cu preotul lor, toți în haine cernite, duceau cu alai, pe ultimul drum, câte un „răposat” în progadia satului. În copârșeu (sicriu) puneau alimente de tot felul și îl lăsau în capela-cavou. Noaptea, câțiva dintre apărătorii cetății, veniți prin tunel, duceau între ziduri cele necesare traiului.
Se spune că o tânără săsoaică, îndrăgostindu-se de un frumos oștean curuţ, i-ar fi divulgat acestuia secretul tunelului. Astfel, aprovizionarea cetății a fost întreruptă, iar după o vreme, cei asediați, vlăguiți de foame, n-au mai putut rezista atacurilor tot mai puternice ale curuţilor. Odată pătrunși în interiorul fortificației, asediatorii i-au ucis pe cei găsiți acolo, au aruncat clopotele din turnuri, au incendiat clădirile din incintă și au dărâmat o parte dintre zidurile exterioare…”
Sursa: www.tribuna.ro
Dacă sunteți prin Sibiu sau prin împrejurimi, o excursie de o jumătate de zi este perfectă pentru a vizita Cetatea Slimnic.
Informații despre alte locații din zona Sibiului găsiți în articolele:
Palatul Brukenthal de la Avrig – o ruină costisitoare……
Dacă ți-a plăcut acest articol, hai să-l împărtășim cu prietenii care iubesc călătoriile. Nu uita să le dai un share și prietenilor tăi. Te invit să îți creezi tu propria experiență, plecând de la informațiile din articolele și itinerariile mele.
Spor la călătorit!
