Povești de călătorie. Locuri care merită descoperite.Povestea Anei
Anapedia Travel

#dupăcovid – RESTART sau STOP

Nu dați cu pietre……..

Acum, azi, perspectivele sunt diferite: teamă, panică, frică, indiferență, indolență, nepăsare, senzațional, marketing. Fiecare o alege pe cea care i se potrivește cel mai bine sau mai puțin bine.

Yogyakarta, Borobudur, rasarit
Speranță

Acum e rău și va fi rău. Însă, optimista din mine, îmi spune că o să iasă ceva bun și din asta. Trebuie. Are un scop. Are un rost.

Poate Covid-19 este un semnal de alarmă mai puțin evident, care să ne pună un RESTART sau un STOP la momentul prezent.

Și calculatorul, și telefonul au nevoie de un RESTART ca să funcționeze mai bine. De ce lumea nu ar avea așa ceva? COVID-19 ne dovedește că are. Poate e vorba de explozie și implozie. Poate lumea mergea alert pe un drum mult prea abrupt.

Sunt unele lucruri, pe care omenirea nu le poate controla. Nu le-a putut controla și nu le va putea controla niciodată. Cataclisme, uragane, erupții vulcanice, inundații, secete, tsunami, epidemii de ciuma, holeră. De-a lungul istoriei, civilizații întregi au pierit atunci când planeta a decis: STOP. Dar omenirea nu a pierit. Ci s-a adaptat. A măturat rămășițele. Și-a scuturat fruntea, a făcut un plan ……și a mers mai departe. Așa trebuie să facem și noi. Să mergem mai departe responsabil.

Greu – cu sacrificii. Ușor – prin capacitatea de a ne reinventa.

Să privim partea plină a paharului

Mai puțin pentru mai mult…..

 Ce alegi să vezi partea plină sau partea goală a paharului?
Mai puțin sau mai mult?

Mai puțină poluare – E momentul în care lucrurile s-au oprit – parcă, acum, planeta noastră s-a dus la doctor să se trateze și tratamentul are rezultate. Scade nivelul poluării globale – planeta prinde viață, se regenerează. Poate este chiar semnalul dat: Să respectăm natura!

Mai multă umanitate – În societate, boala cea mai des întâlnită, fără a fi diagnosticată – depresia – Singurătatea între oameni. Cu sute/mii de prieteni virtuali, cu familii numeroase, ajungem seara acasă, ne așezăm pe canapea, istoviți și neîmpliniți. Suntem înconjurați de oameni și sentimentul de singurătate e mai apăsător ca niciodată. Poate e momentul să întoarcem privirea spre noi. Spre cel de lângă, cel de aici și de acum.

Mai puține avuții – E momentul să prețuim ce avem și cât avem. Să nu mai fugim: „ Acolo este fericirea mea!” sau „ Acest lucru este fericirea mea!”. Și, azi, universul pare că ne constrânge. Nu vi se pare?

Mai puțin for granted –  Bucuriile mici – par că au dispărut. O cafea de dimineață. Un zâmbet. O floare. Cu siguranță că după această perioadă le vom aprecia mai mult, pentru că acum învățăm să le retrăim. Nu mai sună ceasul. Nu mai alerg după metrou. Nu mai am deadline.

Mai puțin egoism – Eu pe primul loc, să am să fac. Să posed.

Mai puțină teamă, mai multă speranță

E o experiență pe care trebuie să o trăim. Așa ne este dat. E o lecție pe care, poate, trebuie să o învățăm.

Pentru noi călătorii este timpul să aplicăm lecțiile pe care le-am învățat. Am experimentat și am învățat despre echilibru, înțelegere, generozitate, bunătate, candoare. Lucrurile pe care poate altă dată le observam și le apreciam în alte culturi, în alte civilizații acum e timpul să le vedem la cei de lângă noi sau să le aplicăm.

În locul fricii și panicii, eu azi aleg Speranța. Sper că va fi. Cum? Om vedea, ne vom reinventa. Am ales să mi-aduc aminte de lecțiile pe care le-am învățat de la oameni din lumea largă….. și aleg să le aplic.

Voi, călători, ce alegeți să arătați azi?

Dacă ți-a plăcut acest articol, hai să-l împărtășim cu prietenii care iubesc călătoriile. Nu uita să le dai un share și prietenilor tăi. Te invit să îți creezi tu propria experiență, plecând de la informațiile din articolele și itinerariile mele.

Spor la călătorit!

Distribuiti pe Facebook
Distribuiti pe Twitter

Itinerarii