17 ani de călătorii – oameni și experiențe. Mulțumesc! (II)

17 ani de călătorii – oameni și experiențe… pare un troc corect, nu? Tu ce zici? Hai să îți spun cum e pentru mine:

Lumea mă întreabă de ce călătoresc și câți bani câștig…..

Mă doare să văd, că azi, când vorbim de dezvoltare personală, de creștere a inteligenței emoționale și a valorilor, tot acolo suntem….. acolo, în locul în care totul se măsoară mercantil …. în bani, în lucruri și avuții.

NU! Nu câștig mulți bani, ci doar atât cât am nevoie ca să pot călători, din nou și mai mult.

Însă ceea ce câștig, cu adevărat, sunt oameni și experiențe, amintiri și sentimente, lecții de viață și schimbări. 2022 mi-a adus în viață oameni speciali…. (încă nu am aflat dacă eu îi caut prin lume sau dacă ne întâlnim pentru că ne atragem). Dar hai mai bine să îți povestesc despre ei și despre lecțiile de viață pe care le-am primit de la ei.

Eamad Beduinul – “Is not all about money”

La 7.00 dimineața în fața la Treasury, Eamad mă așteaptă cu cafeaua mea preferată – WASSAT (cafea cu cardamon și puțin zahar), este obosit, dar a venit să ne vadă și să muncească… Adormită, l-am rugat să le facă turbane colegilor mei din grupul de Iordania…. și nu puțini… vreo 20… cu zâmbetul pe buze, le-a făcut tuturor turbane și a zâmbit mulțumit. La final, cineva a venit să îi ofere 1 dinar pentru că i-a făcut turban. Bucuria din privirea lui s-a schimbat în tristețe și dezamăgire…. a lăsat capul în jos și a respins mâna care îi întindea 1 dinar…. “Is not all about money”, a răspuns Eamad. Am zâmbit și i-am mulțumit în secret. Căci, mi-a oferit o frumoasă lecție de viață. Lucrurile mici sunt cele care aduc fericirea și împlinirea.

Mulțumesc Eamad!

Mansour – mândria unui tată care își vede fiul urmându-i pasiunea

În ultima tură din Iordania am ales să merg la scuba diving în Marea Roșie alături de unul dintre cei mai buni scafandrii din lume Mansour Frogman. Știam că voi avea parte de o experiență incredibilă, dar nu mă așteptam la o așa lecție de viață.

După ce ne luăm costumele pe noi și ne face instructajul, Mansour ne împarte în 2 grupe…. Pentru că eu mai făcusem scuba decide să mă lase la tura doi. Ne așezăm pe o banca la taclale, privind oceanul… își aprinde o țigară și ne punem să povestim. Timpul trece repede, căci o discuție cu Mansour e tare plăcută și interesantă. Ce-i drept, nu prea sunt atentă la ce se întâmplă în jur, dar la un moment dat îl simt pe Mansour cum își schimbă vocea. Ridic capul și îl văd pe fiul său ieșind din apă în costum de scafandru. O fracțiune de secundă mă uit la Mansour…..

Mi se face pielea de găină și rămân înmărmurită. Vocea lui Mansour îi era gâtuită și privirea plină de lacrimi amestecate cu mândrie. MÂNDRIA unui tată care își vede fiul călcându-I pe urme.  MÂNDRIA unui tată care își vede fiul având și urmând aceeași pasiune ca a sa și a tatălui său. Oare poate fi pe lumea asta un sentiment mai frumos? Nu mi-ar ajunge toate cuvintele dintr-o limbă să exprim tot ceea ce am citit în privirea lui de TATĂ mândru.

17 ani de călătorii – oameni și experiențe – un alt sentiment unic … și greu de descris.

Îți Multumesc Mansour.

 Lăcrămioara – DA! Se poate! Limitele sunt doar cele pe care ni le impunem noi!

„Mă descurc! Pot și singură!” se aude din fața autocarului. Un chip cald și jovial, dar în același timp hotărât și luptător, zâmbește cu bunătate celor din jur. Ea este Lăcrămioara. Acum câțiva ani a suferit o pareză și a rămas imobilizată la pat. Toate diagnosticele spuneau că ea nu va putea să mai meargă…. Dar cine le-a ascultat? Cine le-a băgat în seamă? Cu siguranță Lăcrămioara NU! Ea a decis, că viața e frumoasă și că merită trăită în fiecare clipă. Că merită să vadă, să cunoască, să experimenteze, să se bucure și să TRĂIASCĂ. Și asta a început să facă. Și a călătorit în peste 50 de țări. Trăiește! Se bucură! Își împlinește visurile!

Îți mulțumesc că ne-ai arătat tuturor că nu există bariere, sau preconcepții, că orice greutăți pot fi depășite și că doar voința și iubirea de viață a unui om sunt tot ceea ce ai nevoie! Îți mulțumesc că ne-ai arătat că barierele sunt doar în mintea noastră, iar voința este cea mai mare armă a omului.

Mulțumesc Lăcrămioara!

                                                 Issa – „Rabdarică, oamini buni”                                       

Îl știți pe „Puiu”! Mereu jovial, cu poantele pregătite, cu o română delicioasă amestecată natural și firesc cu o italiană impecabilă, cu un zâmbet plin de bunătate și de candoare …. el este cel care ne-a făcut, pe mulți să cunoaștem Iordania. El este cel alături de care am râs copios în fiecare zi, care ne spunea că i-a fost dor de noi și că ne iubește.

“DA!”, „NU!” Mereu însoțite de un zâmbet, de o rezolvare sau de un sfat bun și cald. El este omul ce m-a învățat răbdarea și toleranța. M-a învățat că nu pot schimba oamenii sau situațiile, dar că EU pot să fiu mai bună, mai tolerantă și mai iubitoare. Să accept și să zâmbesc. Căci asta este Frumusețea vieții. A fi relaxat și a sta în armonie cu tine și cei din jur.

Sincer….. azi greu mi-ar fi să fiu în Iordania și să nu aud „Rabdarică, oamini buni”, „Razaritu’”, „Stinga, Stinga” (PS: doar pentru cunoscători).

Mulțumesc ISSA!

Multe experiențe și sentimente am trăit în 17 ani de călătorii – oameni și experiențe … dar Universul îmi dăruiește din ce în ce mai multe….

Adel – respectul, onoarea și datoria unui tată și cap de familie!

6 vine tăvălucul … Neamule, stai jos! Acum eu vorbesc……” și vorbește frate!….. 700 de mii de cuvinte pe minut (oltean 100%, ce să mai zic). Te fascinează și te acaparează cu povestea și cu pasiunea sa. Ia aminte la acest “Acum eu vorbesc……” – acolo timpul se oprește în loc și Adel începe povestea. Care poveste? Cum care? ORICARE – despre religie, obiceiuri, port, datorie, familie, respect etc. Plin de iubire și patriotism, de datorie și de împlinire, cu un zâmbet și o glumă românească, dar pe un ton ferm și autoritar, îți povestește câte-n lună și în stele. Și te fascinează… pentru că îți arată sufletul și țara sa… simplu și curat.

Stat 27 de ani în Romania, Adel are azi misiunea a face cunoscută țara sa natală românilor. Ne poartă peste tot. Într-o călătorie a punctelor cardinale de la Nord la Sud, dar și într-o călătorie umană, a sufletului… în care împărtășește cu noi valori. Respectul și onoarea. Datoria și abnegația sa ca tată și cap de familie responsabil sunt prezente în fiecare moment, în ființa sa și în discursul său! Și mândru tare îi de ale sale fete :).

Oare câți dintre noi avem un patriotism, un devotament și o asumare de responsabilitate atât de profundă?

Mulțumesc Tăticule!

Fatima – Copilul care avea în ochi toată tristețea din lume parcă

Ultima zi de Zanzibar…… o zi relaxantă pe plajă…. departe, lângă sat se joacă câțiva copii … simplu …. alergând după un băț…. și mă gândesc la simplitatea lucrurilor… Cineva de pe plajă le aduce bomboane…. timizi… se apropie și iau bomboanele… Mă ridic de pe șezlong și mă duc către ei, să ne jucăm. Printre copii, o fetiță de 7-8 anișori, îmbrăcată într-o rochie mov (ruptă și murdară) … îmi atrage privirea…  primește o acadea. Zâmbește trist și mă intrigă …. ia acadeaua și o bagă în gură (cu tot cu ambalaj). Mi se taie respirația privind-o… așteaptă să simtă gustul plăcut al bomboanei … ce nu mai apare… e dezamăgită.

Mă îndrept către ea, îi scot acadeaua din guriță, o desfac și i-o dau. O gustă și ochii i se luminează… pleacă pe leagăn și se așază lângă prietena mea. Își pune capul pe umărul ei…. se simte protejată și în balansul leagănului fuge în somn…. Căpșorul îi lunecă în poala prietenei mele ….. o luăm de pe leagăn și o punem pe un prosop pe plajă. O iau în brațe…. o mângâi încet și fin pe obraz…. sunt cuprinsă de o tristețe și o durere enormă… mă doare sufletul și lacrimile îmi curg pe obraz fără să înțeleg de ce….  În somn, Fatima își acoperă cu mâna fața ei mică. Se ascunde, fuge….. eu stau în durerea ei de copil mic și neputincios… care pare că poartă pe umeri toată durerea lumii…. Lacrimile îmi curg pe obraji fără explicații… mă uit la ea și mă doare sufletul…..

Ce ai făcut tu copil mic și frumos să trăiești astfel de sentimente? ….. și ce fac eu în lumea mea de adult și de om bogat să fug de ele?

Mulțumesc Copil frumos!

Yahya – HAKUNA MATATA

Pe Yahya l-am cunoscut în 2016, Și de atunci mi s-a lipit de suflet. „IS OK. WE MAKE EVERYTHING TO MAKE YOU HAPPY!” apăi, nu m-aș fi gândit niciodată ce înseamnă acest EVERYTHING. Și anul acesta mi-a arătat.

Ne urcăm în mașină de dimineață. Yahya este puțin absent….. mi se pare ciudat, dar nu insist….. se uită la telefon mereu… așteaptă un telefon… nu mă impacientez… știu că mereu e pe telefon și mereu organizează…. Telefonul sună. Răspunde și îl văd cum se întristează….. mă duc lângă el și îi pun mâna pe umăr…. Ridică o privire tristă….. Îl întreb ce s-a întâmplat…. Trist îmi spune că tatăl său care are 99 de ani este acasă cu tensiune 24….. așteaptă doctorul să vină…..

Rămân blocată…. el este aici cu noi…. noi ne distrăm și ne simțim bine. Și el…. el este cu noi… departe de tatăl său….. Zâmbește firav și încearcă să își mascheze durerea…  Îi pun ușor mâna pe umăr…. Sunt alături de el… Se întoarce către mine și îmi spune „Hakuna Matata, my dear! God is taking care of him”. Simt încrederea lui în puterea divină. Împreună, ținându-ne de mână, așteptăm telefonul doctorului.

E un moment greu… un moment în care eu nu pot să nu mă gândesc…. ce aș fi făcut eu și cum aș fi reacționat într-o astfel de situație…. aș fi fost la fel de calmă și de încrezătoare? Tocmai în acest moment în care doamna cu coasa era atât de aproape să ia o persoană atât de dragă?

PS: Tatăl său și-a revenit și este în continuare alături de el!.

Mulțumesc Yahya!

Și dacă tot vorbim de momente și experiențe, vreau să vă povestesc cea mai frumoasă amintire a mea din 2022:

Cea mai frumoasă seara a mea în Iordania. Azi am fost în FAMILIE.

La o masă mică dintr-un restaurant tipic arăbesc, ne adunăm câțiva oameni cu un suflet imens să ședem la taclale…… să povestim și să împărtășim, să râdem și să trăim. Iordanieni, români, unguri, beduini, musulmani, creștini am stat cu toții la o masă… am vorbit în 3 limbi, am băut ceai și Karkade și ne-am bucurat de acel sentiment simplu și valoros numit PRIETENIE.

Căci în esența despre asta este A CĂLĂTORI … despre a fi acasă in orice colț al lumii, despre a prețui, a respecta, a iubi, a aprecia si a împărtăși. A călători este despre a trăi în prezent și în acum, despre a lega prietenii și a crea amintiri extraordinare.

Lângă mine, în acel moment au fost cei mai dragi oameni din Iordania Iordania cu Adel Mahadin & Giordania con Issa & eamad ali samahin și cei mai dragi oameni din Romania SilTrips & Dana Gonț.
Sunt oamenii pe care călătoriile mi i-au adus in viață, dar care au rămas in sufletul meu. Sunt oameni care m-au primit cu drag în casa și în viața lor. Sunt oameni cu care rar mă văd, dar este ca și cum nu ne-am văzut de ieri.
O seara plină de zâmbete, râsete și sentimente de bine!!! Și DA! Aceasta este cea mai dragă amintire a mea din Iordania pe care o voi purta mereu cu mine in suflet.
🇯🇴Iți mulțumesc Iordania!🙏🙏

La final de an…….

Mult mi-a luat să scriu acest articol 17 ani de călătorii – oameni și experiențe … creionez la el de luni de zile… pentru că oricâte cuvinte ar avea limba română…. parcă tot nu reușesc …. nu reușesc să aștern pe hârtie tot ce am primit în suflet de la acești oameni. Tot mi se pare prea puțin….. prea banal…. asta cred că este a călători și a experimenta. A avea capacitatea de a trăi intens și profund momente, experiențe și oameni. A vedea dincolo de frumusețe și de locuri….. a vedea sentimente, emoții, drame … a vedea puterea și iubirea dincolo de aparențe.

Iar la finalul zilei, să te pui în pat și să reflectezi la tine, la lume, la ce este cu adevărat important…. Să înveți! Să mulțumești! Să crești! Să simți că ai sufletul plin….. de iubire… Să vezi cu ce ce ești mai bun decât ieri. ASTA ÎNSEAMNĂ A CĂLĂTORI!

Anul acesta sunt mai bogată sufletește și mai matură. Mai tolerantă și mai înțelegătoare. Mai recunoscătoare și mai umilă….. și asta datorită vouă. Vă mulțumesc dragii mei și fiecare dintre voi sunteți parte a sufletului meu!

Iar la final de An vă las ca provocare 2 întrebări:

Voi ce experiențe ați trăit și v-ați schimbat?

Cui ați vrea să spuneți „Mulțumesc!”?

Despre alți oameni de la care am luat lecții de viață, găsiți povești frumoase și în articolul:

14 ani de călătorii – oameni și experiențe. Mulțumesc!

Dacă ți-a plăcut acest articol, hai să-l împărtășim cu prietenii care iubesc călătoriile. Nu uita să le dai un share și prietenilor tăi. Te invit să îți creezi tu propria experiență, plecând de la informațiile din articolele și itinerariile mele.

Distribuiti pe Facebook
Distribuiti pe Twitter

Itinerarii