După o săptămână aglomerată cu task-uri, deadline-uri, sedințe și câteva zeci de probleme care trebuiau rezolvate ieri, îmi doresc să am un weekend relaxant, departe de aglomerația urbană, de fuga și graba ce caracterizează marile orașe. Unde să mergem în weekend? Parcă ne-am săturat de locațiile comerciale, aglomerate și supra evaluate de multe ori. Săptămâna trecută am aflat de Muzeul Haszmann Pál din Cernat.
De când și-a deschis porțile muzeul a primit, timp de 30 de ani, mii de persoane care i-au apreciat unicitatea și importanța. Din păcate, azi este mult mai cunoscut la nivel mondial decât la noi în țară. Haideți să îi redăm locul care i se cuvine. Faceți un drum până aici, și vă promit că nu veți regreta. Aici, nici nu simți când trece timpul pentru că ai atât de multe lucru de văzut, de privit.
Experiența mea la muzeul Haszmann Pál
Drept să vă spun, de când am pășit pe poartă mi-a intrat în suflet locul acesta. E atât de liniștit și de calm. Conacul, situat în mijlocul curții e plin de amintiri. Parcul și grădina îți oferă un sentiment de acasă, de curtea bunicii în care alergam nestingheriți când eram mici. Ceea ce m-a fermecat cu adevărat a fost că la fiecare pas descopeream câte ceva nou. Un WOW pe minut! Cât de frumos! Cât de interesant! Să vă povestesc despre vizita la muzeul Haszmann Pál din Cernat:
La intrare ne întâmpină o doamnă foarte draguță care ne explică cum să vizităm muzeul: „Vizitați roată, iar la final casa mare (n.n. Conacul)”. Zis și făcut. Admirăm conacul impunător, facem câteva poze muzeului în aer liber și, deși ne dorim, nu ne abatem de la traseu. Continuăm traseul indicat pe lângă colecția de pietre funerare și ajungem la casele mici.
1.Casele Mici
Casele mici din spatele conacului sunt care erau folosite ca și odăile slujitorilor, Azi ele fie sunt parte din muzeu, fie sunt locuite de cei care au grijă de muzeu. Casele sunt atât de frumoase. Mici. Modeste, Cochete. Simple. Florile roșii dau culoare și viață. E o adevărată plăcere să stai pe bancă și să te contopești în liniștea peisajului.
Dar nu mai zăbovim mult, mai avem multe de descoperit. Ne îndreptăm către atelierul de tâmplărie.
2. Muzeul Haszmann Pál a înființat Școala Populară din Cernat
Intrăm și aflăm o poveste foarte frumoasă:
Dragostea pentru obiceiurile și tradițiile secuiești a mers și mai departe și s-a concretizat în înființarea Școlii Populare „Bod Peter”. De mai bine de patru decenii, Școala Populară „Bod Peter”, găzduiește în fiecare an, în perioada aprilie – octombrie, peste 600 de tineri care doresc să cunoască și să-și însușească meșteșugurile tradiționale. Sculptatul în lemn, pictatul mobilei, dulgheritul, tâmplăria, meseria de rotar, fierăritul, precum și îndeletnicirile casnice, cum ar fi confecționarea pâslei, torsul, țesutul și brodatul sunt meșteșugurile pe care tinerii le deprind aici. Toate obiectele confecționate de ei, rămân în patrimoniul muzeului.
Acum, din păcate, din cauza pandemiei școala nu și-a deschis porțile. Însă, în atelier se lucrează și asistăm și noi la o lecție de tâmplărie. La final, după ce le mulțumim celor din atelier, vrem să plecăm și avem parte de o alta surpriză – sus pe perete este expus un tablou al atelierului de acum 50 de ani.
Ieșim din atelier și vedem expuse lucrările tinerilor meșteșugari participanți la tabăra de anul trecut:
3. Expoziția de unelte și mașini agricole
Mergem mai departe și parcă intrăm într-o călătorie a timpului. E un moment WOW! Există așa ceva la noi în țară? Sub șoproane, atent decorate cu piese ale colecției stau adevărate comori ale industriei grele. Mașini cu aburi, tractoare, garnituri de treierat, utilaje motrice, mașini pentru cultivarea pământului și numeroase unelte agricole de epocă stau gata să își spună povestea. Pe plăcutele de identificare, citim „Certificatul de naștere” al fiecărui exponat:
Pe lângă numeroasele motoare stative cu un singur cilindru, vertical sau orizontal, care funcționează cu motorină, benzină sau petrol lampant, sau motoarele mobile (tractoarele) găsim și VIP-uri ale vremurilor de mult apuse, precum tractoarele americane Fordson sau International, sau tractorul HSCS (Hofherr-Schrantz-Clayton-Shuttleworth AG), fabricat în Ungaria. Găsim aici expusă aproape toată gama de unelte utilizate de gospodarii secui, în cursul ultimului secol: pluguri (printre ele, și modelul inventat și fabricat de Antal Végh, care a ajuns să fie utilizat și în afara Arcului Carpatic), grape, role, semănătoare, utilaje de prășit și cultivatoare, utilaje de recoltat cartofi.
Colecția nu se limitează doar la agricultură, ci ne prezintă și mașini industriale precum: mașini de treierat, mașini, locomobile, trăsuri, clești, batoze și treierătoare pentru cereale, trifoi sau lucernă.
4. Expoziția de istorie a tehnicii, a radioreceptoarelor
După ce ne minunăm de toate utilajele pe care le-am văzut ne continuăm drumul cu o vizită în expoziția radio receptoarelor. Privită de afară, căsuță este decorată cu tot felul de anunțuri, tăblițe, reclame. Ne amuzăm citindu-le și intrăm în sala cea mică. Camera de 4m x4m este o adevărată comoară pentru istoria radiofoniei. Aici, sunt adunate peste 300 de aparate de radio mărcile Standard, Orion, Philips, Telefunken, Grundig sau Tesla, aparate de înregistrare, respectiv de redare a sunetului, telefoane, gramofoane, pantefoane de epocă, aparate de telecomunicație (stații morse, telefoane, și o mică centrală telefonică). Printre aparatele cele mai vechi găsim aici radiourile cu detectoare de galena dotate cu căști. Aproape 80% din aparatele colecției, sunt funcționale. Noi chiar am stat vreo 10 minute să inspectăm centrala telefonică, să studiem diferitele aparate, ascultând pe fundal sunetele unui radio Orion.
5. Muzeul Haszmann Pál în aer liber
Mai departe pașii ne poartă prin curtea Muzeului unde găsim diferite case, care mai de care mai frumoase și mai….locuibile. Atât casa cu acoperiș cu draniță din 1690 de la Vârghiș, cât și casa de la Belani, construită de Samuel Orban în 1726, sau casa de la Albiș – din bârne, cu mai multe încăperi, cu tinda într-un colț – construită între 1785 și 1790, sunt adevărate comori. Clădirile sunt și spații expoziționale, interiorul lor fiind amenajat în stilul specific regiunii și al epocii.
Vă spuneam că aceste case sunt….. locuibile. Apăi, da! În micile căsuțe avem tot ce ne trebuie ca să trăim ca în acele vremuri. Complexitatea și diversitatea obiectelor expuse reproduc într-un mod foarte fidel viața într-o casă țărănească din acele vremuri. Avem de toate de la oale, până la ștergare, icoane, ziare…. și cămara plină. Totul este pus la loc, într-un mod foarte firesc – paltoanele sunt așezate în cui, cizmele sunt puse sus pe sârmă să se usuce de noroi, masa este pusă.
Între case vedem expus cel mai vechi exemplar al porților secuiești cu porumbar din curtea Muzeului, care datează din 1761 și a aparținut familiei Miskolczy de la Pava. Dintre celelalte exemplare, merită evidențiate așa-numita „Poarta domnului Fehér” din anul 1800, de la Turia de Jos, respectiv două porți de factură locală, din Cernatul de Sus, una a lui István Rákosi, din 1818, cealaltă a lui Gyula Beke, din 1854.
Tehnica populară este reprezentată de moara de apă, cu două pietre, a lui Simon Orosz din Cernatul de Sus, construită în anul 1836 și utilizată pentru măcinat, dar și pentru descojirea meiului.
5. Bătrânul Tei
Terminăm vizita în muzeul în aer liber și ne îndreptăm spre conac, spre muzeul de sobe. Ceea ce nu știam era ca vizita noastră în Muzeul în aer liber nu se terminase. Căci, e musai să ne oprim puțin sub vechiul tei. Să decantăm informația, să admirăm.
În mijlocul domeniului, bătrânul tei pare că și-a lăsat povara anilor pe pământul verde. Doar o luminiță mică trădează comoara ce se ascunde sub coroana sa. Un loc de relaxare, rustic. La fel ca acum 100 de ani când oamenii se odihneau la umbra nucilor bătrâni, acceptăm și noi tacit invitația de a „ne hodini o țâră”. Mirosul de tei este atât de puternic și de amețitor, încât timpul pare că se oprește în loc. Din când în când auzim vocile altor vizitatori. dar se disipează repede. Tot ce rămâne este mirosul de tei și liniștea. Ce moment frumos!
6.Colecția de industria fontei – Muzeul de sobe
Acum ne putem continua vizita și mergem în pivnița boltită a conacului Damokos, către expoziția “Muzeului de sobe”. Aici, în 3 camere găsim sobe dintre cele mai frumoase și mai variate. Expoziția dedicată artei maghiare a fontei ne prezintă obiecte vechi ce datează din secolele XVII-XVIII. Impresionant de admirat sunt detaliile și broderiile lucrate în fontă de meșteșugarii maghiari. Indiferent că sunt sobe rotunde sau pătrate, că sunt din sec. XVII sau din sec XIX, toate au un farmec aparte.
Tot aici, sunt expuse și alte obiecte care erau folosite în activitățile zilnice, dar care era fabricate tot din fontă: obiecte legate de viața spirituală (cruci, crucifixe), obiecte de uz casnic (vase, mojare, fiare de călcat) și obiecte de podoabă (statui, ornamente, tăvi ornamentale, lumânări, lămpi).
7. Expoziţia de bază
Și ultima noastră oprire la Muzeul „Haszmann Pál” este la Expoziția de bază, adică în conacul Damokos. Exponatele prezintă istoria spirituală și culturală a localității și a regiunilor învecinate, cu accent asupra materialelor referitoare la viaţa şi activitatea celor mai importanţi fii ai locului, cum ar fi Péter Bod sau Antal Végh. În cadrul Expoziţiei sunt prezentate şi cele mai importante aspecte locale, evenimente istorice majore (Răscoala lui Ferenc Rákóczi al II-lea, Revoluţia de la 1848-1849, Primul şi al Doilea Război Mondial).
Printre exponate se găsesc numeroase lăzi de zestre şi piese de mobilier secuiesc cu decor pictat, din secolele XVII-XIX, obiecte ornamentale sculptate, piese vestimentare tradiţionale, ţesături şi broderii din Cernat şi Depresiunea Târgu Secuiesc, respectiv ustensile pentru tors şi ţesut. Tot aici este expusă şi o valoroasă colecţie de cahle, care prezintă produsele celor mai importante centre de olărit din regiune: Albiş, Breţcu, Târgu Secuiesc, Zăbala şi Pava.
Despre muzeul Haszmann Pál
Visul pedagogului Pal Haszmann şi al soției sale de a înființa un muzeu s-a împlinit datorită oamenilor pasionați de cultura și de arta tradițională. Fondatorul Muzeul „Haszmann Pál” din Cernat s-a născut în anul 1902 la Comandău. După ce și-a încheiat studiile, a devenit învățător și a predat în diferite localități din Treiscaune. În anul 1934 s-a stabilit la Cernat, unde și-a întemeiat familia și a trăit până la moartea sa (1977).
Pal Haszmann era pasionat încă din copilărie de arta populară și de obiectele vechi. Pe vremea când stătea la bunica sa din Tamașfalău, el colecționa tot felul de obiecte de artă populară decorate tradițional. Apoi, după ce a devenit dascăl, pasiunea sa pentru artă și pentru obiecte de epocă, nu s-a stins, ci a devenit mai și puternică.
Cu credință, perseverență și dăruire, Pal Haszmann își educa elevii și era foarte apreciat în cadrul comunităților în care preda. Pasiunea sa pentru obiecte vechi i-a adus și foarte multe piese extrem de valoroase în colecția sa. Sătenii, care nu mai aveau nevoie de obiecte vechi I le dăruiau lui pentru colecția sa. Astfel, a reușit să strângă o mică colecție care conține de la piese numismatice până la gramofoane, tractoare, semănători ș.a.
Cum s-a născut muzeul?
Colecționarul Pál Haszmann (1902-1977) și soția sa Haszmann Pálné Ida Cseh (1909-2003) și-au dorit o colecție individuală, care să fie păstrată la Cernat, să nu fie contopită cu nicio altă expoziție sau colecție și să devină accesibilă pentru publicul larg. De aceea, au donat întreaga colecție către Muzeului Național Secuiesc.
Pentru a respecta dorințele celor doi, clar exprimate în actul de donație, Muzeul Național Secuiesc împreună cu mai mulți oameni de știință au fondat Muzeul Haszmann Pál din Cernat. În același timp, decizia Muzeului Național Secuiesc din 25.02.1973 a salvat de la ruină conacul Gyula Damokos, care fusese naționalizat cu mai bine de două decenii și care era în proprietatea cooperativei agricole, aflându-se într-o stare de degradare accentuată. Conacul lui Gyula Damokos a fost construit între secolele XVII–XIX și reprezenta locul ideal pentru înființarea unui muzeu etnografic în aer liber. Atuurile sale erau terenul de peste două hectare și conacul cu multe încăperi.
Instituția, care din anul 1999 poartă numele lui Pál Haszmann, a sărbătorit 40 de ani de existentă în anul 2013, aflându-se și în prezent în custodia celor trei fii ai fondatorului și a familiilor acestora.
Azi, pe lângă cele pe care le-ați văzut în poze, colecția sa are peste 8000 de piese grupate în colecții:
- colecția de istorie materială și spirituală locală;
- colecția de meșteșuguri tradiționale;
- colecția de mobilier popular și mobilier pictat secuiesc;
- colecția de sculptură populară (grinzi și alte elemente de construcție, sculptate și inscripționate);
- colecția de ustensile (tradiționale și de alt tip);
- colecția de ceramică (de uz comun, de lux, porțelan) și de sticlărie;
- colecția de istoria culturii;
- colecția de țesături, broderii și port popular;
- colecția documentară (documente, cărți vechi, necrologuri, fotografii) și de discuri;
- colecția de numismatică;
- colecția de geologie și mineralogie;
- colecția de arheologie;
- colecția de artă plastică;
- colecția de monumente funerare (pietre și stâlpi funerari, cruci);
Informații utile despre muzeu
Cum ajungem?
Muzeul este situat în localitatea Cernat, jud. Covasna, la 50 de kilometri de Brașov și 10 km de Tg. Secuiesc
Programul de acces
Muzeul este deschis pe tot parcursul anului fiind un muzeu în aer liber.
Prețuri de acces:
-bilet pentru adulți: 10 ron;
-bilet pentru elevi, studenți și pensionari:5 ron;
-bilet pentru familie:2 adulți și 1-5 copii:20 ron;
-bilet pentru grupuri de elevi – 10-30 de persoane: 50 ron;
Ghidaj: 20 ron
Parcare
Se poate parca chiar în fața muzeului.
Muzeul Haszmann Pál din Cernat este un loc extraordinar și necunoscut românilor. E o oaza de liniște și de istorie. După o zi petrecută aici,cred că este cel mai complet și mai complex muzeu din România. Dacă aveți drum prin zonă, rezervați-vă timp. Merită!
Sursa: Muzeul national secuiesc și visitCovasna
Alte articole despre locații “ascunse” găsiți la link-urile de mai jos:
Mega-Tiroliana de la Palma – adrenalina la cote maxime
Cetatea Slimnic – Cetatea mândră de lângă Sibiu
Dacă ți-a plăcut acest articol, hai să-l împărtășim cu prietenii care iubesc călătoriile. Nu uita să le dai un share și prietenilor tăi. Te invit să îți creezi tu propria experiență, plecând de la informațiile din articolele și itinerariile mele.
Spor la călătorit!
